Care este cel mai îndrăgit desert din lume? Imposibil de atribuit acest titlu unui anume preparat. De ce? Pentru că fiecare țară are propriile gusturi și preferințe. Chiar dacă, de-a lungul timpului, rețetele specifice uneia au ajuns să treacă granițele și să pătrundă și în alte culturi gastronomice și să fie adoptate și iubite aproape la fel de mult ca în cea de origine.
De exemplu, așa cum ne lasă impresia filmele, americanii au o slăbiciune pentru gogoșile glazurate.
Rafinații francezi se dau în vânt după macarons și pain du chocolat, iar italienii după gelato, tiramisu și cannoli. Pentru nemți ștrudelul cu mere este sfânt, iar pentru turci rahatul și baclavaua sunt mândrie națională. Niciunul dintre aceste deserturi nu ne este străin nici nouă, deși avem cu ce ne mândri: delicioasele clătite. Dar haideți să vedem ce găsim dulce pe meleaguri cu mult mai îndepărtate.
Ne începem călătoria în Portugalia, unde găsim celebrele ei pasteis de Belem. Adică prăjitura din Belem, unde Belem este numele unui cartier din Lisabona. O prăjitură cu o poveste frumoasă și deopotrivă interesantă.
O poveste care a început la Mânăstirea Jeronimos din Belem: călugării lăcașului de cult foloseau o cantitate impresionantă de albuș de ou pentru a-și apreta straiele, motiv pentru care rămâneau cu o mulțime de gălbenușuri. Pentru că nu își permiteau să risipească resursele de hrană, inventau permanent noi rețete la care să folosească gălbenușuri. Așa s-au născut la un moment dat aceste prăjituri devenite emblematice pentru portughezi. Inițial ele au fost consumate doar în interiorul mânăstirii, de către călugari, dar asta până când, nevoiți să producă venituri pentru autofinanțarea lăcașului de cult, au deschis o patiserie în apropierea portului. Vânzările le-au mers excelent pentru că vadul era bun, zona fiind intens circulată de negustori și de turiști. Pasteis de Belem sunt niște coșulețe din aluat umplute cu o delicioasă cremă de ouă și mângâiate delicat de praful de scorțișoară.
Poposim o clipă în colorata Indie ca să facem cunoștință cu desertul tradițional al acestei țări: laddu. Este obținut din unt, făină de năut, semințe de susan, migdal, pin și condimente sau fructe uscate tocate, totul combinat cu diverse tipuri de zahăr. Au forma unor bile și se spune că sunt delicioase.
Ultima noastră oprire este Suedia, unde pe mesele locuitorilor acestei țări vom găsi adesea lussebullar, niște turte (am putea să le spunem biscuiți) din unt, grâu, zahăr, stafide și șofran.
Probabil că citind despre atâtea bunătăți dulci ți s-a făcut o poftă teribilă de un desert. Însă, așa cum ni se întâmplă multora dintre noi, nu prea avem timp să prăjiturim. Preferăm ceva gustos dar și rapid. Alege între Lino Lada lapte (cu lapte integral și alune), Lino Lada cocos (cu lapte, alune de pădure și făină de cocos – fără gluten), Lino Lada cu alune de pădure (cu lapte, cacao și alune atent selecționate) sau Lino Lada Duo (cu cacao și lapte). Iar pentru momente speciale „Perla Coroanei” Lino Lada Gold, standardul de aur al gamei. Pe oricare dintre ele îl vei alege, are toate șansele să devină desertul tradițional al… familiei tale. Și nu doar pentru că este rapid și gustos ci și pentru că este un desert sănătos, cu o textură irezistibilă, plin de vitamine și minerale (antioxidanți, calciu, vitamina E), care poate fi oferit fără grijă și copiilor.
Prăjitură cu foi de napolitană rețetă
Ingrediente
- 4 foi de napolitană
- 4 ouă
- 250 g zahăr
- 3 linguri cacao
- 200 g nucă macinată
- 200 g unt
- esență (rom, vanilie, portocale, cafea, după preferințe)
Sparge ouăle și bate-le bine, pune la bain-marie și bate continuu. Adaugă zahărul și cacao, amestecă în continuare până când compoziția începe să se îngroașe.
Când crema s-a răcit puțin, adaugă untul (la temperatura camerei) și amestecă pentru a se încorpora bine, omogen. Adaugă nucile mărunțite și esența.
Crema se distribuie egal pe foile de napolitană (pe ultima, evident, nu se mai pune cremă). Tava în care a fost montată prăjitura se acoperă cu folie de plastic si se pune deasupra o greutate care să o preseze bine. Se ține câteva ore la frigider, ori de seara până dimineața.
