Artiştii Andrei Fărcăşanu şi Doru Luchian vă invită la o expoziţie inedită, pe o temă pe cât de actuală, pe atât de neglijată – Delta Dunării.
„LIFE IN PLASTIC IS FANTASTIC” – Un proiect de Andrei Fărcăşanu
… ”PLASTIC” – Un proiect de Doru Luchian
Expoziţia comună a celor doi artişti va avea loc pe data de 4 aprilie, la Centrul Artelor Vizuale (Str. Biserica Enei nr. 16, lângă Facultatea de Arhitectură) şi este un proiect cu valenţe sociale şi jurnalistico-documentaristice, care îşi propune să evidenţieze un fenomen insuficient mediatizat, dar foarte răspândit şi cu implicaţii majore pe termen lung – prezenţa „plasticului” în mediile naturale.
Astfel, sub umbrela acestui concept, sunt expuse 2 proiecte reprezentând 2 viziuni diferite dar tangenţiale.
LIFE IN PLASTIC IS FANTASTIC este proiectul foto al artistului Andrei Farcaşanu şi reprezintă o interpretare simbolistică a unei posibile finalităţi tragice a problemei ecologice a Deltei Dunării. Proiectul face referire la problema deseurilor din plastic lasate în mediul înconjurător şi efectul acestora pe termen lung asupra mediului şi a societăţii.
De asemenea, lucrările subliniază pericolul exportarii obiceiurilor consumeriste în zonele care încă mai sunt sălbatice, aşa cum este Delta Dunării: concertele organizate în Delta Dunării, pescuitul industrial, turismul invaziv şi speciile de păsări, peşti sau insecte pe cale de dispariţie.
… PLASTIC – Proiectul artistului Doru Luchian investighează „obiectul”, ca vector al folosinţei în accepţiunea generală, şi care, prin refolosinţă, are capacitatea de a-şi reconfigura resursa noţională, în sensul recodificării. Această recodificare, deşi poate fi semnificativă sau chiar fundamentală din punct de vedere al folosinţei sau a semnificaţiei, este totuşi una parţială, deoarece el (obiectul) îşi păstrează în structura sa intimă lanţurile esenţiale ale genotipului său incipient.
Deşi celebra butadă a lui Lavoisier („Nimic nu se pierde, totul se transformă”) poate sugera că lucrurile devin entităţi culturale alternative, obiectele se transformă de fapt în sisteme culturale hibride. Aceşti hibrizi conservă mărturiile transformărilor şi existenţelor succesive ale obiectului originar. Putem presupune chiar că există o „lungime de undă” specifică fiecărui obiect în funcţie de longevitatea şi frecvenţa transformărilor în imaginarul colectiv. Această „lungime de undă” fiind una culturală, este mai eficientă cu cât este mai lungă şi rata de înlocuire a obiectului din sistemele mentalului colectiv este mai puţin frecventă.