Un raport al Comisiei Europene dat publicităţii astăzi arată că lucrătorii mobili din ţările care au aderat la UE în 2004 şi 2007 au un impact pozitiv asupra economiilor statelor membre şi nu le provoacă acestora perturbări serioase pe pieţele forţelor de muncă. Lucrătorii din UE-8, ca şi cei din Bulgaria şi România, contribuie semnificativ la creşterea economică durabilă fără să-i înlocuiască pe lucrătorii locali şi fără să le micşoreze acestora salariile. Atât pentru UE în general, cât şi pentru majoritatea ţărilor, fluxurile de forţă de muncă sunt limitate comparativ cu dimensiunile pieţelor forţei de muncă şi cu influxurile provenite din ţări din afara UE.
„Dreptul de a munci într-o altă ţară este una dintre libertăţile fundamentale ale cetăţenilor Uniunii Europene. Lucrătorii mobili se deplasează acolo unde există locuri de muncă disponibile, iar economia beneficiază de pe urma acestui fenomen,” a declarat Vladimír Špidla, comisar pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi egalitate de şanse. „Invit toate statele membre să analizeze dacă restricţiile temporare impuse liberei deplasări mai sunt necesare, având în vedere datele prezentate în raportul nostru de astăzi,” a adăugat el. „Ridicarea imediată a restricţiilor nu numai că ar fi logică din punct de vedere economic, dar, în plus, ar ajuta la reducerea unor probleme cum ar fi munca nedeclarată şi falsa activitate independentă.”
Raportul de astăzi constată că lucrătorii mobili din Bulgaria, România şi UE-8 au adus o contribuţie semnificativă la creşterea economică durabilă din ultimii ani, prin satisfacerea necesităţilor pieţei forţei de muncă fără a solicita masiv sistemele naţionale de protecţie socială. În acelaşi timp, există puţine probe potrivit cărora lucrătorii din noile state membre îi înlocuiesc pe lucrătorii locali sau le reduc serios salariile, chiar şi în acele ţări în care influxurile sunt mai mari, deşi există probleme de adaptare temporare în anumite regiuni.
Datele statistice pentru populaţie şi forţă de muncă culese în statele membre arată că procentul mediu de resortisanţi ai ţărilor care au aderat în 2004 (EU–10) care trăiesc în EU–15 a crescut de la 0,2% în 2003, la 0,5% la sfârşitul lui 2007. În aceeaşi perioadă, procentul de bulgari şi români care trăiesc în UE–15 a crescut de la 0,2% la 0,5%. Majoritatea lucrătorilor mobili din noile state membre care au aderat în 2004 – cei mai mulţi din Polonia, Lituania şi Slovacia – s-au deplasat către Irlanda şi Regatul Unit, în timp ce Spania şi Italia au fost ţările principale de destinaţie pentru români. Totuşi, cu excepţia Irlandei, fluxurile post-aderare din partea noilor ţări membre către cele vechi au fost depăşite numeric în mod semnificativ de imigraţia recentă a resortisanţilor din afara UE. Datele sugerează, de asemenea, că numeroşi lucrători mobili se deplasează într-un alt stat membru cu titlu temporar, dar nu intenţionează să rămână acolo permanent.
În lumina evoluţiilor economice actuale este de aşteptat ca un posibil declin al cererii de forţă de muncă să reducă fluxurile de forţă de muncă în interiorul UE. Reducerile de ritm de creştere economică din unele ţări au dus deja la reduceri substanţiale de noi intrări, în paralel cu o creştere a migraţiei de întoarcere. Acesta este un semn că libera mobilitate a forţei de muncă se reglementează în mod natural şi asigură o flexibilitate foarte necesară în ambele direcţii: lucrătorii merg acolo unde există cerere de forţă de muncă şi pot pleca mai departe atunci când condiţiile de ocupare a forţei de muncă devin mai puţin favorabile.
Raportul este completat cu o analiză mai detaliată a mobilităţii intra-UE post-aderare în raportul Comisiei „Ocuparea forţei de muncă în Europa 2008” (MEMO/08/719).
Context
Conform Tratatului de aderare a Bulgariei şi României, aşa-numita primă fază a măsurilor de tranziţie, care permit statelor membre să impună restricţii temporare liberului acces al lucrătorilor pe pieţele lor de forţă de muncă, se încheie la 31 decembrie 2008. Statele membre trebuie să decidă până atunci dacă ridică sau nu restricţiile naţionale. Acestea au fost introduse în ianuarie 2007 în 15 dintre statele membre UE-25 (excepţiile au fost: Finlanda, Suedia, Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Polonia, Slovenia şi Slovacia). [Nici Bulgaria şi nici România nu au impus restricţii reciproce asupra fluxurilor de forţă de muncă din direcţie opusă] (a se vedea MEMO/08/718 pentru detalii complete în legătură cu fiecare ţară).
Aşa-numita fază a doua a măsurilor tranzitorii se va încheia în aprilie 2009 pentru ţările UE–8. 4 state membre (Germania, Austria, Belgia şi Danemarca) continuă şi la ora actuală să restrângă, în diferite grade, accesul lucrătorilor din 8 din statele membre UE10 (a se vedea MEMO/08/718). Restricţiile se pot menţine după 30 aprilie 2009 numai dacă există o perturbare serioasă (sau ameninţarea unei astfel de perturbări) a pieţei forţei de muncă.
Pentru informaţii suplimentare:
Raport asupra impactului liberei deplasări a lucrătorilor în contextul extinderii UE
//ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=508&langId=en
Raport asupra primei faze a măsurilor tranzitorii pentru UE–8
//eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2006:0048:FIN:EN:PDF
MEMO-uri relevante
MEMO/06/64
MEMO/06/513
Site-ul web al direcţiei generale relevante
//ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=466&langId=ro
{mosloadposition user10}
