· Nadia Comăneci rememorează Jocurile Olimpice din 1976, când a intrat în istoria sportului
· Programul mai prezintă vedeta gimnasticii din România, Cătălina Ponor, și luptătoarea taekwondo, Raheleh Asemani, care dorește să concureze sub steagul olimpic, dacă nu primește cetățenia belgiană
Vineri, 11 martie, la ora 20.00, magazinul Eurosport “Drumul spre aur” va depăna una dintre cele mai fascinante povești ale sportului modern, într-un amplu interviu cu cvintupla campioană olimpică, Nadia Comăneci.
În al doilea episod al seriei de șase, difuzat pe canalele Eurosport și online pe Eurosport Player, ”Drumul spre aur” va purta telespectatorii într-o călătorie prin cariera Nadiei Comăneci, rememorând povestea Jocurilor Olimpice de la Montreal din 1976, atunci când sportiva româncă de doar 14 ani a devenit prima gimnastă care a primit nota ”perfectă de 10”. Acum, după 40 de ani, Nadia Comăneci este cetățean american și model de inspirație ce îndeamnă oamenii să folosească sportul pentru dezvoltarea personală.
Programul de 30 de minute cuprinde și povestea Cătălinei Ponor, considerată de Nadia Comăneci drept una dintre cele mai bune gimnaste românce ale ultimelor două decenii. Cătălina Ponor, de cinci ori medaliată olimpică, cu trei medalii de aur la Jocurile Olimpice Atena 2004, va reveni în competiția olimpică de la Rio, în acest an, deși își anunțase retragerea la Olimpiada londoneză.
Cu ajutorul imaginilor, Cătălina Ponor va oferi telespectatorilor detalii tehnice și va dezvălui calitățile necesare pentru a concura la bârnă, în secțiunea ”Tech Talk”.
Tot în acest episod apare și luptătoarea de taekwondo Raheleh Asemani, care încearcă să treacă peste toate obstacolele geo-politice pentru a-și împlini visul olimpic. Născută în Iran, în 1989, ea s-a refugiat în Belgia și, dacă nu primește cetățenia belgiană la timp, se luptă să participe la Olimpiada de la Rio într-o reprezentativă a Sportivilor Olimpici Refugiați.
Selecțiuni din interviul Nadiei Comăneci:
Despre prima ei Olimpiadă, Montreal 1976: “Am fost surprinsă de numărul mare de spectatori și de atmosfera zgomotoasă creată; am fost cu adevărat intimidată. Mi-am spus: nu sunt într-o mare arenă ci în sala noastră de gimnastică, doar între noi gimnaștii. Am încercat să mi-o închipui mai mică decât era.”
Despre momentul istoric 1976: “Nu m-am dus la Olimpiadă pentru a face istorie, m-am dus pentru a face ce știam eu. Nici prin cap nu-mi trecea că luând acele note de 10 voi schimba istoria și-mi voi schimba viața.”
Despre fuga din România în Statele Unite ale Americii: “Eu nu înțelegeam de ce nu mi se permitea să plec din România. Sunt o persoană ambițioasă și eram de părere că dacă se ivește ocazia să plec atunci trebuie să plec și asta am făcut când a apărut oportunitatea.”
