Kadrie Zeda
Anual, aproximativ 4000 de tineri romani aleg sa isi continue invatamantul universitar in Marea Britanie, majoritar in orase ca Manchester, Birmingham, New Castle, si, desigur, Londra. Si eu ma numar printre cei cu destinatia Londra.
De ce Londra?
Datorita multi-culturalitatii, environmentului safe, atractiilor ei turistice si desigur, datorita faptului ca pe teritoriul ei se invart majoritatea banilor din lume si, desigur, datorita universitatilor ei de top.
Toate cele enumerate mai sus sunt opinii generale, pe care daca le-as fi citit inainte sa plec, nu m-ar fi atras cu nimic, mai putin partea cu atractii turistice. De ce, oare?
Prefer sa ma feresc de oameni atat de bogati; sunt doar o studenta, nu este ca si cum as face afaceri cu ei; multi-culturalitatea imi da dureri de cap, prea multe diferente fizice si culturale dintre oameni, incat este destul de greu sa creezi o conexiune bazata pe un common interest, insa recunosc ca este un challenge. Dupa acest prim an insa, pot sa admit ca este ceva magic cu acest oras; oricat de mult l-am urat si detestat la inceput, am ajuns sa fiu dependenta de el, atat de partile ei frumoase cat si de cele urate.
Incepand cu anul 2013, m-am inscris la Regent’s University London la cursul Creative Industries, un curs ‘proaspat’ introdus in curriculum, care cuprinde o arie larga de domenii, cele care se regasesc in industria creativa: advertising, arhitectura, arta, manufactura, design, moda, film si fotografie, software si jocuri de computer, music, editare, televiziune si radio, cat si business, management si partea de drepturi de autor. Alegerea facuta nu a fost datorita faptului ca imi doream sa studiez acest subiect sau, mai exact, pentru ca Regent’s ar fi fost universitatea ‘visurilor mele’; aceasta inrolare s-a produs cu putine zile inaintea de inceperea anului scolar, iar cursul a fost literalmente ales ‘cu degetul’, totul din cauza incapacitatii mele de a-mi asuma o alegere. Eu inclinam catre actorie sau film iar parintii intr-o directie cat se poate de opusa. Am ales Creative Industries in speranta ca va fi un mix perfect in care vor fi impacate ambele tabere.
In cele din urma, s-a dovedit a fi un curs destul de nepus la punct, dar foarte interesant. De la creative thinking si mind maps la budget sheet-uri, tot timpul faci ceva diferit. Am folosit verbul ‘faci’ si nu ‘inveti’ fiindca asta este adevarul. Accentul se pune pe practica, aproape deloc pe teorie, si de asemenea, asteptarile profesorilor sunt ca studentul sa invete si sa ‘creeze’ totul singur sau in echipa.
Recent, am fost acceptata si binevenita sa lucrez ca intern in echipa creativa din cadrul agentiei de publicitate Godmother pe parcursul acestei veri pentru o ‘imensa’ perioada de o saptamana. Toti cei prezenti in aceasta cladire au fost miraculos de draguti si primitori cu mine, cu toate ca nu am niciun talent sau vreo contributie productiva pentru ei. Fiind primul meu internship, am intrat pe usa lor cu ideea ca ‘Nu stiu nimic, dar sunt dispusa sa ajut cu orice: de la adusul cafelei pana la ceva chiar serios. Ca orice om pesimist care nu a mai facut ceva de genul niciodata (sa lucreze), ma asteptam la tot ce putea fi mai rau, plictisitor si/sau frustrant. Oi fi fost norocoasa sau nu, dar s-a dovedit a fi la cealalta extrema. Stand ‘cot la cot’ cu ei, am observat ceva la care nu ma asteptam deloc. Un spirit de echipa foarte intact, acompaniat de un ambient foarte placut si amuzant pentru mine. Este modul de lucru pe care mi-as dori sa il am si eu cand voi avea o diploma in mana si un CV pompos: o atmosfera calma, vesela, haioasa, dar in acelasi timp productiva, cu oameni intre care nu exita inhibitii si/sau retineri si ma refer nu doar la relatia dintre angajati, ci si director-angajati, patron-angajati etc. Un open-mindness pe care nu m-as fi asteptat sa il gasesc in Romania. Am dat de oameni creativi si open-minded si relaxati in Londra aproape zilnic, insa mereu le lipsea aceasta calitate de umanitate, bunatate si/sau intelegere. Pot sa spun sincer ca oricat de creativ, interesant, diferit si destept esti, daca iti lipseste bunatatea, rabdarea sau intelegerea, nu vei reusi sa excelezi niciodata cu adevarat, cel putin nu pe partea familiei si prietenilor. Si din cate am observat, sa te mentii a fi un om bun este un lucru destul de greu. E usor sa fim buni from time to time, insa ca bunatatea sa te defineasca pe tine ca persoana, trebuie sa fii cu adevarat special. Rolul meu din aceasta agentie a fost in principal sa fiu creativa. Mi-am incercat norocul cu Photoshop pentru un newsletter si mi-am dat seama ca fost rusine de mine insumi, iar apoi am incercat pe partea de coprwriting scriind un articol. Mi s-a oferit libertatea de a decide ce sa fac, ceea ce am apreciat foarte mult, insa sunt constienta ca nu stralucesc pe nicio parte. Scrierea acestui text pe care il cititesti acum, face parte din ‘munca’ mea de copywriter, va zic asta doar ca sa va demonstrez statementul de mai sus. Daca v-a placut, atunci s-ar putea sa par putin victimizatoare, insa in general sinceritatea e cea care ma loveste in ‘creatiile’ mele.
{mosloadposition user9}
