Maria a Romaniei la Muzeul National de Istorie din Bucuresti
Joi, 24 mai, de la ora 17.30, în Sala Lapidarium a Muzeului Naţional de Istorie a României (Calea Victoriei, nr. 12) din Bucureşti, va avea loc lansarea volumului al IX-lea al Însemnărilor zilnice (1 ianuarie-31 decembrie 1927) ale Reginei Maria a României, apărut recent la Editura Polirom, în traducerea Sandei Ileana Racoviceanu şi sub îngrijirea Olgăi-Silvia Turbatu. Volumul va fi lansat în prezenţa Alteţei Sale Regale Principele Radu al României.
Prezintă: Georgeta Dimisianu
Amfitrion: Ernest Oberländer-Târnoveanu
Apărut şi în ediţie digitală, volumul al IX-lea al consemnărilor diaristice ale Reginei Maria, ce conţine inclusiv facsimile după pagini de manuscris, acoperă anul 1927, an marcat de dizolvarea a două guverne şi de dispariţia a două figuri istorice: regele Ferdinand şi I.I.C. Brătianu.
Lupta pentru putere, tensiunile dintre Casa Regală şi partidele politice determinate de dezmoştenirea principelui Carol sau de educaţia principelui Nicolae, dar şi relaţiile adesea complicate dintre membrii familiei regale – toate acestea se regăsesc în jurnalul reginei Maria, alături de întîmplări din viaţa de zi cu zi.
„Îngenuncheat la picioarele mele, agăţat de mine şi suspinînd ca şi cum i s-ar fi rupt inima în piept, era Nicky, am simţit nişte braţe în jurul gîtului meu, am văzut ochii imenşi ai Ilenei, faţa bucălată a lui Mignon scăldată în lacrimi, Lisabeta, cu părul ei roşcat, lung şi cu trăsăturile, ca într-o pictură, îngheţate într-o durere mută – toate acestea ca într-un vis, un vis îngrozitor, dar paşnic, un vis din care ştiam că nu există trezire… Acea zi a fost cît un an întreg – nu ştiu cum am trecut de ea.” (Regina Maria a României)
Regina Maria a României (1875-1938), nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, a fost soţia regelui Ferdinand şi mama regelui Carol al II-lea.
Figură emblematică şi una dintre cele mai încîntătoare personalităţi ale secolului XX, Regina Maria a început să-şi scrie jurnalul în decembrie 1918, în limba engleză, şi de atunci a făcut însemnări ample, cu caracter documentar, aproape zilnic, pînă în 1938, cu puţin timp înaintea morţii.
