"69 de poeme de dragoste" de Leonard Ancuta
Joi, 3 octombrie, de la ora 18.00, la libraria Avant-Garde Librarium din Iasi (Str. Lapusneanu, nr. 16), va avea loc lansarea volumului de poezie 69 de poeme de dragoste de Leonard Ancuta, aparut la editura Herg Benet (2013).
Invitati, alaturi de autor: Serban Axinte si Paul Gorban.
"Cu 69 de poeme de dragoste, Leonard Ancuta pune in criza notiunea insasi de criza. Hugo Friedrich si Ihab Hassan s-ar simti profund vexati sa vada ca toate „categoriile negative“ si „simptomele“ care, dupa ei, sunt ADN-ul insusi al poeziei par pur si simplu inexistente pentru un poet roman din anul 2013. Pentru Leonard Ancuta, poezia nu traverseaza nici o criza – fie ea de limbaj, de statut ori de-a dreptul de ontologie. Cu totul dimpotriva – poezia e jubilatorie & efervescenta, ba chiar intr-atat incat are tupeul sa edifice noi „mituri ale dragostei noastre“, sa propuna poeme de dragoste care sa devina definitiile din Wikipedia ale intrarii „iubire“, sa concocteze noi „rugaciuni si blesteme pentru indragostiti“. Cu alte cuvinte, poetul are tupeul nemarginit sa aiba incredere in poezie. Ba nu, gresit spun „incredere“, cand aici e vorba de credinta de-a dreptul. Leonard Ancuta crede in poezie cu aceeasi credinta (postromantica, in fond) cu care au crezut suprarealistii francezi, beatnicii americani, „noii sentimentalisti“ rusi si, la urma urmei, toti cei pentru care poezia se scrie mereu cu majuscula. Ferice de el, imi spun in barba, privindu-l cu galben-purulenta invidie." (Radu Vancu)
"Leonard Ancuta si-a disciplinat discursul literar si l-a distilat, asa ca in poemele din aceasta carte fiecare enunt se vadeste semnificativ si fiecare emotie, autentica. Inainte de a incepe sa citesc, titlul m-a dus cu gandul la diverse scenarii erotice, dar continutul m-a contrazis intr-un mod cat se poate de placut: sunt veritabile poezii de dragoste si de moarte, scrise de un autor in continua aprofundare de sine. Asperitatile si convulsiile din volumele anterioare (Iubirea e amintirea unui viol și cintece pentru Jusa – n.red.) se topesc aici ca sarea intr-un lac linistit de munte, iar miscarile de suprafata s-au mutat in adanc. Iata un acord dintr-un poem remarcabil: „așa a fost dragostea noastra timp de o suta de ani / care-au trecut ca o vara. / doi sori la rasarit, doi la asfințit / și doua luni in fiecare noapte deasupra trupurilor noastre. / trebuie doar sa ne iubim / ca sa raminem in viața.“ (Ioan Es. Pop)
Mai multe detalii despre autor, aici.
