Teatrul National Radiofonic si Teatrul Odeon va invita luni, 31 ianuarie 2011, ora 19.00, la Sala Studio a Teatrului Odeon, la spectacolul de poezie si muzica „Dans alb”, organizat in memoria regizorului Cristian Munteanu. Scenariul, dupa poemele lui Cristian Munteanu, ii apartine lui Costin Tuchila.
Interpreteaza Irina Mazanitis, Jeanine Stavarache, Delia Nartea, Mircea Albulescu, Mircea Constantinescu, Gelu Nitu, Puiu Pascu (pian), Dan Ionita (saxofon alto). Regia artistica: Vasile Manta. Intrarea este libera.
Absolvent al Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti in 1959, regizor mai intai la Teatrul din Piatra Neamt, Cristian Munteanu (25 august 1936 – 31 ianuarie 2008) a fost angajat in 1962 la Radiodifuziunea Romana, ca regizor artistic. Dupa decembrie 1989, a devenit primul redactor-sef al Redactiei Teatru, proaspat infiintata. Practic, Cristian Munteanu a pus bazele activitatii distincte a acestei redactii in forma in care se desfasoara ea astazi. Cele patru decenii si jumatate dedicate teatrului radiofonic inseamna peste o mie de spectacole cu piese din toate epocile de creatie, de la antici la contemporani, ilustrand toate speciile de teatru, de la cele consacrate la formule moderne, precum documentarul teatral sau emisiunile scenarizate.
Autor dramatic jucat la teatre din Bucuresti si din tara, la Teatrul radiofonic, Cristian Munteanu a scris si poezie. Vorbea insa foarte putin despre piesele sale, in jur de 30. Si mai putin despre poezia sa. Pastra o discretie aproape totala, poate mai greu de inteles astazi, mai ales ca volumul „Dans alb” (Bucuresti, Editura Semne, 2009), reconstituit cu migala de Elisabeta Munteanu, arata un poet autentic.
Cristian Munteanu elimina de la bun inceput tentatia livrescului, care s-ar putea banui. Dominanta ramane meditatia existentiala, ferita insa de acele tinte de „filosofie poetica” adesea inutile si suparatoare. In viziunea autorului „Dansului alb”, poetul este un medium, primind si amplificand semnalele lumii, carora le confera un plus de valoare si expresivitate. Nimic insa, aici, care sa sugereze practici oculte. Poezia se naste, pare a spune Cristian Munteanu, atunci cand ai dat la o parte tot ce te poate impiedica sa ajungi la esenta lucrurilor pe cale, daca se poate, cat mai directa. Cautarea orizonturilor ascunse, a reliefului ce trebuie desprins dincolo de aparentele de tot felul devine prevalenta indiferent de formula poetica, de motivele lirice sau de timbrul poemului. Ea este de fapt modalitatea de a da expresie lumii sau macar de a intui ca poti ajunge la o expresie multumitoare.
