La editura Herald, in cadrul colectiei Cultura si civilizatie, a aparut de curand volumul „Civilizatia traditionala japoneza” de Octavian Simu.
Aflata la a treia editie, revizuita si imbogatita, „Civilizatia traditionala japoneza” surprinde elementele definitorii ale poporului japonez si modul in care acestea s-au reflectat in cultura sa. Notiunea de civilizatie traditionala acopera intreaga perioada cuprinsa intre inceputurile tainice ale preistoriei, cand s-a inchegat poporul japonez pana la restauratia Meiji din 1868, care a coincis cu noile avanturi moderne in care spiritul japonez a fost propulsat.
Traditia si-a pus amprenta in toate manifestarile artistice ale poporului nipon, in obiceiuri, sarbatori, gandirea etica si religioasa, fiind o nemarginita sursa de contraste si frumos.
Gingasia poetului si duritatea razboinicului coexista in acelasi invelis surprinzator al sufletului japonez. In plan spiritual si artistic, japonezul s-a identificat intotdeauna cu natura, cautand sa-si sincronizeze existenta cu marile ritmuri universale. Efemerul pe care japonezul l-a surprins cu atata sensibilitate in natura si apoi in arta sa, este modalitatea cea mai fireasca de comunicare a esentialului, a adevarului despre lume. Departe de a fi o tentativa sortita pieirii, cultivarea efemerului traduce dinamismul unui popor care cauta necontenit bogatia si prospetimea formelor de expresie.
