Cine mai are timp să citească în secolul 21? Cine mai are răbdare să scrie?
Poezia nu pare să mai aibă valoare, pare depășită.
Oare mai ține poezia ritmul cu noua generație?
În România, poezie se scrie mai mult decât roman. În fiecare an, sunt publicate peste 20 de volume de poezie și plachete de debut. Dintre toți poeții români, aproximativ 20% au sub 25 de ani. În același timp, Uniunea Scriitorilor din România numără în jur de 800 de poeți, dintre care aproximativ 300 sunt în București.
Prin urmare, poezia este, de fapt, mai prezentă decât oricând în viața secolului 21 – și în viața tinerei generații. Doar că, de data aceasta, poezia se ascunde sub diferite forme, până ajunge să se numească altfel și să nu mai fie recunoscută ca atare: muzică, graffiti, artă urbană și, în final, chiar stil de viață.
Julius Meinl, brandul care inspiră poeții încă de la 1862 („Inspiring poets since 1862”), provoacă la redescoperirea și recunoașterea poeziei din viața secolului în care trăim.
În prima zi din luna octombrie, Julius Meinl tapetează Metroul bucureștean cu peste 260.000 de post-it-uri cu versuri, pe care oamenii le pot dezlipi și le pot lua cu ei, într-un gest menit să transforme o zi de muncă gri și aglomerată, într-una mai frumoasă.
„Poezia n-a murit. Ea are noi forme și continuă să facă lumea mai frumoasă. Trebuie doar să ne oprim o secundă și să ne dăm seama de asta. Gestul Julius Meinl din metroul bucureștean se vrea un manifest al poeziei și poeților către marea masă. Suntem aici, suntem actuali, vă dorim atenția. Și mai mult ca sigur că viața dvs va fi mai frumoasă. Măcar pentru câteva secunde” – Radu Pilat, Managing Partner al agenției de Community Marketing Heist Industries.
„Poeții noştri foarte tineri, liceeni, scriu despre temele universale: dragoste, fiinţă, stele… şi lucrează cu simboluri. Poeții tineri sunt mai rebeli și mai slobozi la lexic, cu sex, sânge, cinism afișat, droguri. Ei sunt cei mai apropiați de temele lumii de azi. Apoi, la maturitate, fiecare poet bun își dezvoltă un imaginar propriu, în care totul este filtrat prin câte o obsesie fondatoare. Gândiţi-vă, de pildă, la Brumaru.” – criticul literar Daniel Cristea-Enache.
Julius Meinl, ambasador al culturii cafenelelor vieneze – unde, de-a lungul secolelor, artiștii s-au întâlnit să își împărtășească unii altora gândurile, ideile și dorințele, sau pur și simplu să citească sau să își compună capodoperele – și-a făcut o misiune din a spune oamenilor că poezia poate transforma societatea în care trăim într-o lume mai bună și mai frumoasă.
Câteva argumente puteți găsi și în filmul prin care Julius Meinl încearcă să afle dacă poezia poate să schimbe lumea.
Încă din 1862, Julius Meinl a răspândit calitate, tradiție și inspirație tuturor poeților, zi de zi. Cine crede că poezia poate fi creată doar de poeți, cântăreți sau artiști, se înșală. Fiecare este poet în felul său. Poezia poate lua diferite forme, dar întotdeauna este o emanație a inspirației, iar inspirația este prezentă în fiecare dintre noi. S-ar putea ca unii să nu aibă nevoie de mult pentru a da frâu liber inspirației, iar alții să aibă nevoie de un imbold puternic. Julius Meinl este sursa perfectă de inspirație, o singură înghițitură din cafeaua noastră oferă gândurilor întreaga libertate de a curge în voie.
Pentru mai multe detalii, vă rugăm, accesați: //www.meinlcoffee.com/ro/ro/julius-meinl.html.
