“Ne mâncau paraziţii, eram nebărbieriţi şi flămânzi. Am dat peste un colhoz părăsit, iar acolo, într-o groapă, era nişte orz. Cu orzul acela ne-am amăgit foamea. Iar apă beam de la ploaia care se strângea în urma lăsată de copita calului”, îşi aminteşte generalul maior în retragere Constantin I. Năstase, supraviețuitor al Celui de-al Doilea Război Mondial.
Emisiunea „Istorii de bun gust” de joi, 25 mai, de la ora 21.00, la TVR 2, a pregătit o ediţie specială pentru aniversarea „Zilei Eroilor”, în care realizatoarea Camelia Moise ne propune o întâlnire cu istoria vie.
Drumul ne poartă spre Mioveni, acasă la veteranul de război prof. Constantin I. Năstase, pentru a asculta amintiri din Cel de-al Doilea Război Mondial şi pentru a îl invita pe cel mai vârstnic general maior în retragere din lume să guste o porţie din celebra varză călită „la cazan”, făcută ca în armată.
Ştiţi cum se prepara mâncarea pe front? La Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I”, într-o expoziţie dedicată atelajelor şi harnaşamentelor, se află o bucătărie de campanie utilizată în Cel de-al Doilea Război Mondial.
Amata este mobilă, aşa că şi hrănirea soldaţilor trebuie să se adapteze. Bucătăria de campanie pare a fi o remorcă pe roţi, pentru ca pregătirea hranei să se facă şi în timpul deplasărilor. Focul se făcea cu lemn, păcură sau cărbune, iar pentru bucătăriile utilizate şi astăzi se foloseşte gaz metan. Se ştie că durează mult timp să găteşti fasole sau mâncare de varză. Aşa că, în bucătăria mobilă sunt incorporate oale sub presiune, de dimensiuni foarte mari. Două dintre cazane, conform regulamentului la momentul respectiv, erau pentru pregătirea mâncărilor scăzute, iar cel de-al treilea pentru pregătirea mâncărurilor lichide (ciorbă de varză/cartofi/fasole, dar şi cafea sau ceai). Ca o notă interesantă, la 1891 în cadrul Armatei Române s-a desfiinţat paharul de alcool tare, de 40 ml şi a fost înlocuit cu cafea sau ceai.
„Vom găti varză călită în bucătăria Şcolii Militare de maiştri şi subofiţeri „Basarab I”, din Piteşti. În război, varza călită şi fasolea sunt printre cele mai răspândite mâncăruri”, explică Eduard Bachide, secretar de stat în MApN, cel care va prepara mâncarea pentru generalul maior în retragere.
„Este o zi istorică să pot găti pe timp de pace pentru un om care a luptat în Cel de-al Doilea Război Mondial. Dacă nu era dânsul, poate noi nu puteam găti astăzi. L-am cunoscut anul trecut, când împlinise vârsta de 107 ani şi s-a emis ordinul de decorare al generalului de brigadă Constantin I. Năstase. Am avut onoarea să-l înaintez în grad, la gradul de general maior, ordinul fiind semnat de domnul preşedinte Klaus Iohannis. Acest om este pur şi simplu istoria reală, lecţiile de istorie pe care ar trebui să le înveţe şi copiii noştri în şcoli. Dintre amintirile sale, m-a marcat atunci când mi-a arătat cizmele militare în care s-a întors de la Stalingrad şi vestonul care avea în buzunare ovăz, ca să se poată hrăni până a ajuns acasă”, a povestit Eduard Bachide, secretar de stat în MApN.
În 2018, în România erau peste 7.000 de veterani de război, iar în acest an mai trăiesc doar 1.065. Documentele despre ei şi dosarele personale, cu CV-ul, unităţile din care au făcut parte şi campaniile la care au participat se găsesc la Depozitul Central de Arhivă Piteşti, unde şefa de birou, Matei Elena, lucrează de 37 de ani. De la ea vom afla la „Istorii de bun gust” câteva dintre poveştile cutremurătoare.
În casa sa din Mioveni, generalul maior în retragere Constantin I. Năstase aşteaptă echipa TVR în curte și începe să vorbească despre multele sale experienţe de pe front: „Viaţa în tranşee… în fiecare zi, în fiecare oră, murea câte un camarad. Murea de rană, dar, poate, şi de foame sau de mizerie. Am mulţumirea sufletească că am salvat de la moarte sigură şapte ostaşi, alături de plutonul meu. Vă povestesc aşa, sper că nu vă plictisesc… Ne-am întors de acolo, de la Cotul Donului şi era un ofiţer polonez care ne-a spus să ne schimbăm şi să ne dăm jos tresele. Atunci am spus „Nu! În niciun caz nu voi muri pentru o altă armată şi altă ţară!”.
