● Soluţii inovatoare de la BMW 320i la BMW M8 GTE au susţinut participarea lui Alex Zanardi în comeptiţii de motorsport, după ce acesta şi-a pierdut picioarele ● De la prima pedală de frână modificată la noua manetă de frână operată manual ●
Bucureşti/München. Când pilotul oficial BMW Alessandro Zanardi (Italia) va urca la volanul BMW M8 GTE pentru cursa de 24 de ore de la Daytona (SUA, 26-27 ianuarie), el va începe cel mai recent capitol al carierei sale fără precedent. De mai mulţi ani, Zanardi se bucură de succes în maşinile de curse BMW. La doar doi ani după accidentul suferit în cursa europeană CART (continuatorul Indicay) la Lausitzring, care a dus la pierderea ambelor picioare, el a revenit în competiţii, pilotând un BMW 320i modificat special în Campionatul European de Turisme (ETCC). De atunci, el a concurat pentru BMW M Motorsport în diferite competiţii. În acest proces, el şi inginerii BMW M Motorsport au perfecţionat continuu sistemele care îi permit să concureze. De la BMW 320i, BMW Z4 GT3 şi BMW M6 GT3 până la BMW M4 DTM şi BMW M8 GTE: o imagine de ansamblu a dezvoltării continue a modificărilor aduse maşinilor de cursă BMW ale lui Zanardi.
“Când m-am trezit şi am realizat că nu mai am picioare, nu m-am întrebat: ce mă voi face fără picioare? În schimb, am gândit: OK, ceea ce trebuie să fac pentru a putea face tot ce vreau fără picioare”, a spus Zanardi, amintind momentul imediat după accidentul din 15 septembrie 2001.
Planurile sale au inclus o revenire rapidă în curse. Iniţial, el s-a confruntat cu un grad de scepticism. Până la urmă, un om cu ambele picioare amputate era ceva nou în universul motorsportului: “Oamenii se temeau că mi s-ar putea întâmpla ceva. Totuşi, dacă îmi rup un picior, tot ce am nevoie este o şurubelniţă pentru a-l repara”, explică el, cu umorul său autoironic specific. “Când a trebuit să dau testele medicale pentru a-mi obţine licenţa, au efectuat nenumărate examene. Am simţit că, de fapt, căutau o scuză pentru a spune «Ne pare rău, nu o poţi face». Când m-au examinat la cap, le-am spus: «Hei, oameni buni, mi-am pierdut picioarele în accident, nu capul!»”.
Dar nu toţi au fost sceptici. La München, Zanardi a fost primit cu braţele deschise. “Am fost norocos că o companie fantastică precum BMW a fost interesată de proiect. Au fost interesaţi să facă ceva mai mult decât să demonstreze cât de avansate tehnic sunt metodele lor şi cât de bune sunt maşinile lor. A fost despre ce are voie o persoană. Iar restul este istorie – acum suntem aici.”
BMW 320i şi BMW 320si – ETCC şi WTCC
Istoria a început în 2003 cu BMW 320i. Împreună cu BMW Motorsport şi BMW Team Italy-Spain, care aparţine legendarului pilot Roberto Ravaglia (Italia), Zanardi a plănuit să concureze la finala sezonului din Campionatul European de Turisme (ETCC) de la Monza (Italia). “La început, am crezut că va trebui să fac totul cu mâinile. Cu primul sistem, frânam cu un inel de pe volan. Foloseam un alt inel pentru a accelera şi operam cutia de viteze – dispusă în H – cu mâna dreaptă. Degetele operau ambreiajul, printr-un buton de le maneta schimbătorului. Pur şi simplu viram doar cu buricele degetelor”, îşi aminteşte. “Era prea mult. Când m-am întors la standuri după primul test, le-am spus băieţilor: «Am atât de multe de făcut, muncesc mult cu mâinile şi braţele – dar, dacă îmi puteţi pune o perie mică între picioare, aş putea şi să curăţ cockpitul.”
Aşa că Zanardi a sugerat să-şi folosească şi picioarele protetice: “Inginerii au fost puţin sceptici, dar am fost sigur că aş putea aplica destulă forţă pe pedala de frână dacă piciorul meu artificial era ataşat de ea şi dacă îmi puteam utiliza şoldurile pentru aplicarea presiunii în jos. Tot ce trebuia să facem era să dezvoltăm o pedală de frână la care piciorul meu protetic putea fi ataşat permanent. Aceasta s-a dovedit a fi o soluţie foarte eficientă. Încă de la primul test am remarcat că puteam aplica presiunea necesară şi am fost surprins cât de bine puteam controla presiunea şi senzaţia pedalei de frână.”
Sistemul a fost decis: un inel pe volan era folosit pentru a accelera, frânele erau operate prin intermediul piciorului protetic şi al pedalei de frână, iar cutia de viteze cu dispunere în H era controlată cu mâna dreaptă. Apoi, acest sistem a fost utilizat în competiţii: în ETCC din 2003 în 2004, apoi în perioada 2005-2009 în Campionatul Mondial FIA de Turisme (FIA WTCC), în care Zanardi a obţinut patru victorii de cursă cu BMW 320i şi BMW 320si. De-a lungul anilor, sistemul a fost optimizat constant şi a devenit mai eficient.
BMW Z4 GT3 – Seria GT Blancpain
Începând cu 2010 Zanardi s-a concentrat exclusiv pe cea de-a doua pasiune a sa, paraciclismul, partcipând la Jocurile Paralimpice de la Londra în 2012. În 2014 Zanardi anunţa revenirea în motorsport. El a concurat pentru echipa lui Ravaglia în Seria GT Sprint Blancpain – de data aceasta cu BMW Z4 GT3. “Tot ceea ce am dezvoltat pentru BMW 320i a fost transferat la BMW Z4 GT3. A funcţionat perfect”, a spus Zanardi. Una dintre puţinele diferenţe a fost că trepetele nu se schimbau utilizând o cutie de viteze cu design H, ci prin intermediul clapetelor de pe volan.
Experienţa din Blacpain a adus momentul spectaculos din 2015. Atunci Zanardi a concurat alături de Timo Glock (Germania) şi Bruno Spengler (Canada) în cursa de 24 de ore de la Spa-Francorchamps (Belgia). Acum împărţea cockpitul cu alţi doi piloţi – iar inginerii BMW s-au confruntat cu misiunea de a modifica BMW Z4 GT3 pentru a permite atât lui Zanardi, cât şi coechipierilor săi fără dizabilităţi să piloteze maşina. Rezultatul a fost “o soluţie foarte, foarte inteligentă”, pentru a-l cita pe Zanardi.
“Inginerilor din München le-am arătat piciorul meu protetic, care este un tub, şi-am sugerat că am putea înlocui pedala de frână cu un sistem în care un gen de bolţ să pătrundă în proteză”, povesteşte italianul. “Au acceptat ideea şi au dezvoltat o pedală de frână foarte subţire pentru mine, care a fost montată în extrema dreaptă a pedalierului. Timo şi Bruno utilizau pedalele normale de acceleraţie şi frână din mijlocul pedalierului.”
Cele două pedale de frână erau conectate şi se mişcau simultan. Pedala de ambreiaj a fost îndepărtată complet din pedalier şi înlocuită cu un sistem clutch-by-wire. Acest sistem a fost controlat cu ajutorul a două clapete de ambreiaj. În locul pedalei de ambreiaj, în stânga pedalierului, a fost montat un sprijin pentru Zanardi. Acesta oferea suport suplimentar corpului când se frâna. De asemenea, volanul lui Zanardi a fost redezvoltat. A fost bazat pe volanul pe care îl folosise anterior la BMW Z4 GT3, dar a fost optimizat semnificativ.
BMW M6 GT3
Când Zanardi a debutat în BMW M6 GT3 în 2016, sistemul a fost îmbunătăţit suplimentar. Elementul de acţionare a ambreiajului a fost înlocuit de un ambreiaj centrifugal complet automat, care a fost dezvoltat de ZF, partenerul premium al BMW M Motorsport. Acesta se deschide şi se închide automat la o anumită turaţie a motorului şi nu mai trebuie acţionat de pilot. Pentru Zanardi, sistemul a fost un beneficiu major astfel că el nu mai trebuia să opereze maneta ambreiajului cu una din mâini.
Cu toate aceste, acesta nu a fost singurul motiv pentru care Zanardi a fost impresionat de ambreiajul centrifugal: “Este uimitor cât de bine funcţionează mecanismul. Acest ambreiaj este foarte fiabil. Uzura este minimă şi astfel sunt mai puţine probleme cu această soluţie decât cu un ambreiaj standard. De când l-am montat pe maşină, şi-a făcut treaba perfect pentru noi. Când pleci după un pit stop, este imposibil să opreşti motorul. În plus, nu contează dacă pneurile sunt reci sau calde. Ori de câte ori demarezi, acest ambreiau poate gestiona aderenţa – probabil mai bine decât un sistem standard”.
Debutul lui Zanardi într-un BMW M6 GT3 modificat a fost un succes deosebit: el a obţinut o victorie foarte apreciată în cursă de duminică la finala sezonului din campionatul GT al Italiei, desfăşurată la Mugello (Italia). Această perfromanţă vena la o lună după o nouă participare de succes la Jocurile Paralimpice de la Rio, de unde Zanardi se întorcea încă o dată cu 3 medalii.
BMW M4 DTM şi BMW M8 GTE
“Sistemul pe care îl foloseam la acel moment mi-a permis să fiu rapid, chiar pentru mai multe tururi. Dar, ca să fiu sincer, a fost foarte dificil să stau în maşină pentru mai mult timp, pentru a fi de vreun ajutor echipei pe durata unei curse de 24 de ore”, spune Zanardi. Picioarele ajută la răcirea corpului prin circulaţia sangvină. Mai mult, articulaţiile strâns legate ale picioarelor protetice nu permit nici un fel de transpiraţie: “De fiecare dată când ies din maşină, am fost epuizat complet”.
A fost clar pentru Zanardi că va putea pilota mult mai mult şi se va simţi mai confortabil în maşină fără proteze. Prin urmare, a discutat cu inginerii BMW M Motorsport de la München şi au gândit un sistem complet nou: un sistem care i-ar permite lui Zanardi să opereze totul cu braţele şi mâinile. Acest lucru ar fi fost o problemă la BMW 320i din 2003, din cauza cutiei de viteze dispusă în H – acum, transmisia modernă din modelele de curse GT şi ambreiajul centrifugal deja consacrat au deschis noi posibilităţi. După succesul cu M6 GT3 a urmat apariţia specială în DTM, la comenzile unui BMW M4 DTM, la Misano în august 2018, care a culminat cu o clasare incredibilă pe poziţia a 5-a.
Toate acestea au dus spre un singur obiectiv: participarea lui Zanardi cu BMW M8 GTE în cursa de 24 de ore de la Daytona.
Pedala de frână a fost înlocuită cu o manetă de frână, pe care Zanardi o împinge cu braţul drept. Aceasta este montată pe tunelul transmisie şi conectată la frâne. Zanardi accelerează cu ajutorul unui inel de acceleraţie de pe volan, pe care îl operează în principal cu mâna stângă. El poate schimba treptele cu clapetele de pe volan. În acelaşi timp, un comutator este ataşat pe maneta de frână, cu care poate coborî treptele la frânarea în viraje.
Datorită sistemului de frânare cu mâna de la BMW M8 GTE, problemele fizice cu care Zanardi s-a confruntat în trecut au fost depăşite. “Dacă regulamentul ar fi permis, aş fi putut face o cursă de 24 de ore de unul singur”, a spus el râzând. “Mă simt foarte confortabil în maşină fără picioarele protetice. Evident, este un pic mai complicat, pentru că trebuie să fac atât de multe cu mâinile şi braţele – dar, din punct de vedere fizic, este floare la ureche.”
Pasiunea este importantă
De la primele schiţe din 2003 până la sistemul de frânare de la BMW M8 GTE – dezvoltarea nu s-a oprit niciodată în proiectul lui Zanardi. Pentru italian, a fi capabil să piloteze o maşină de curse GT fără proteze este asemenea “câştigării unei curse”. Cu toate acestea, Zanardi este dornic să sublinieze că nici una dintre acestea nu ar fi fost posibile fără eforturile continue ale inginerilor BMW M Motorsport: “Categoric, necesită aptitudini şi efort – dar, mai presus de orice, ai nevoie de pasiune. Când inginerii îşi continuă munca acasă la familiile lor, acest lucru arată cât de pasionaţi sunt. Ceea ce avem aici este rezultatul unui volum enorm de implicare şi pasiune, cuplat cu o competenţă imensă”.
Sistemul de frânare manuală de la BMW M8 GTE deschide şi “o nouă dimensiune”, a accentuat el. “Prin acesta, BMW a introdus o altă inovaţie reală. Acest sistem funcţionează şi pentru alţii. Oricine nu-şi poate folosi picioarele, dar are două braţe poate pilota această maşină.”
Când a dorit să concureze din nou după accident, el a fost primit cu mult scepticism. Acel lucru nu ar fi cazul astăzi – iar Zanardi şi BMW M Motorsport au fost instrumentali în schimbarea acestei atitudini: “A fost un drum lung, dar cred că ceea ce am obţinut a creat noi posibilităţi pentru alţii. Nimeni nu mai trebuie să întrebe dacă un pilot cu dizabilităţi poate concura. Priviţi-l pe Frederic Sausset: are amputate ambele picioare şi braţe şi totuşi a concurat în cursa de 24 de ore de la Le Mans în 2016. Sau Billy Monger. Singurul lucru pe care oamenii vor să-l ştie în prezent este cât de bun eşti ca pilot. Dizabilităţile nu mai contează, pentru că ştiu că le poţi depăşi cu soluţii speciale”.
Sistemele de condus pentru Alessandro Zanardi
BMW 320i şi BMW 320si (2003-2009): pedală de frână modificată, ataşată la piciorul protetic; volan cu inel pentru acceleraţie; trepte dispuse în H, schimbate cu ajutorul manetei operată cu mâna dreaptă.
BMW Z4 GT3 – Seria GT Blancpain (2014): pedală de frână modificată, ataşată la piciorul protetic; volan cu inel pentru acceleraţie; viteze schimbate cu clapetele de pe volan.
BMW Z4 GT3 – Spa 24H (2015): pedală de frână nouă şi foarte subţire adăugată la pedalier şi introdusă în proteza piciorului asemenea unui bolţ; volan cu inel pentru acceleraţie; viteze schimbate cu ajutorul clapetele de pe volan; sistem clutch-by-wire pentru clapetele de ambreiaj.
BMW M6 GT3 (2016): pedală de frână subţire, similară celei de la Spa 24H; volan cu inel pentru acceleraţie; viteze schimbate cu ajutorul clapetele de pe volan; ambreiaj centrifugal nou dezvoltat.
BMW M4 DTM şi BMW M8 GTE (2018-2019): manetă de frână operată manual pentru frânare; volan cu inel pentru acceleraţie; se urcă treptele prin intermediul clapetelor de pe volan, se coboară prin intermediul manetei de frână, ambreiaj centrifugal.
