Ole S. Hansen, Senior Manager, Commodity Analyst, Saxo Bank
Oamenii au tendința de a fi oarecum sentimentali, atunci când vorbesc despre aur, în contextul acestui raliu, care se desfășoară de 11 ani. Anul 2009 a împărțit oamenii în două tabere: cei care iubesc aurul și cei care îl detestă.
Este cert faptul că, de-a lungul timpului, aurul a avut întodeauna un rol special ca simbol de valoare. (Tot aurul din lume încape într-un cub de 20 de metri.) Aurul nu poate fi niciodată creat, deși mulți alchimiști au încercat, nu poate fi distrus, întrucât nu este solubil în acid azotic, spre deosebire de argint și metalele comune. Aurul, un simbol al prosperității și norocului, a menținut bogăția familiilor de-a lungul generațiilor. 
În Roma, în jurul anului 0 î.Hr., un cetățean roman putea cumpăra o uniformă completă cu o uncie de aur. În 2011, un om de afaceri încă își poate cumpăra “uniforma” cu o singură uncie de aur, ceea ce arată faptul că valoarea aurului a rămas intactă de-a lungul secolelor.
De la criza financiară din 2008, investitorii au căutat, din ce în ce mai mult, alternative pentru investițiile tradiționale, cum ar fi obligațiunile și acțiunile. Aurul a beneficiat foarte mult de pe urma acestei realocări. Accesibilitatea și avantajele aurului l-au transformat într-o investiție din ce în ce mai populară pentru toată lumea, de la investitorii în retail, până la cele mai mari și avansate hedge funds.
Pe parcursul ultimilor trei ani, investițiile totale în comodități au crescut cu 265 miliarde USD, la 425 miliarde de USD, conform Barclays Capital. Aurul a stimulat în mod particular această creștere explozivă, metalul galben reprezentand mai mult de o treime din toate investițiile în mărfuri.
În concluzie, care sunt rațiunile din spatele faptului că aurul a devenit o investiție de atât de mare succes? Criza financiară din 2008 a zguduit credința oamenilor în sistemul financiar, deoarece băncile centrale au fost nevoite să inunde piața cu numerar, practicând dobânzi foarte mici, pentru a păstra instituțiile financiare pe lina de plutire. Acest lucru a declanșat goana de tauri în cazul mărfurilor, investitorii căutând bunuri tangibile, dar cu disponibilitate limitată și, prin urmare, o șansă mai mare de a-și păstra valoarea. Aproximativ în aceeași perioadă am observat companiile miniere care nu au mai vândut înainte de producție, prin urmare, eliminând o mare cantitate de stocuri din piață.
Rezultatul acestor rate foarte mici a fost o creştere a inflaţiei. Aceasta însemnă că bilanțul venitului fix, cum ar fi obligaţiunile, a devenit negativ, randamentul acestora fiind mai mic decât ratele inflaţiei. Un astfel de scenariu este pozitiv pentru activele fără dobândă, cum ar fi aurul, întrucât costul de oportunitate al acestuia devine zero.
O altă schimbare importantă s-a remarcat în comportamentul băncilor centrale, care au fost vânzători net de aur pentru ultimele două decenii, până de curând. Această practică a încetat în 2009, iar anul trecut au devenit cumpărători net, deoarece economiile emergente precum China, Rusia şi India au căutat să-şi diversifice rezervele naţionale, pentru a le proteja de o inflaţie mai mare şi o posibilă scădere a valorii dolarului.
Pe parcursul lunilor iunie şi iulie am văzut cum criza datoriilor europene escaladeză încă o dată aşa cum a făcut-o în aceeași perioadă a anului trecut, când starea financiară disperată a economiei Greciei a început să iasă la iveală. De atunci, am văzut alte naţiuni, precum Portugalia şi Irlanda, care beneficiază de asistenţă financiară, în timp ce agenţiile de rating au continuat să retrogradeze solvabilitatea acestor ţări periferice şi a altor state europene.
În același timp, economia Statelor Unite s-a clătinat, creşterea economică fiind mult mai slabă decât se preconizase, nu în ultimul rând din cauza creşterii costurilor energiei şi a efectului de undă de la cutremurul şi tsunami-ul japonez din martie.
În concluzie, va continua raliul neabătut? Noi credem că da, deşi într-un ritm mai lent decât în 2010, când a avut o creștere de aproape 30%, cu aproximativ 10% mai mult decât media anuală observată în ultimii zece ani. Factorii care au influențat piața metalelor preţioase sunt în continuare prezenți şi ar trebui să continue să marcheze preţurile pentru restul anului. Orice retragere va atrage atenția cumpărătorilor, fie că sunt bănci centrale sau investitori care consideră aurul o investiţie profitabilă pe termen lung.
Problema datoriei suverane europene rămâne o preocupare, în ciuda voinţei politice de a găsi o soluţie. Estimăm că aurul va continua să își consolideze o poziție între nivelurile de 1500 și 1600, cu precădere către plafonul superior, și este posibil să atingă chiar pragul de 1650 în lunile următoare.
Ole Sltoh Hansen, Senior Manager, Trading Advisory, Saxo Bank, Hansen este specialist în piața Futures, cu o experiență de peste 20 de ani în cumpărare și vânzăre.
