Luni, 8 iulie, de la ora 22.00, la TVR 1, TVR HD şi online, pe TVR+
La următoarele două ediţii ale Poveştilor în halate albe, Irina Păcurariu vine cu istorii şi destine ale unor medici care îşi fac meseria în singurul oraş din România unde majoritatea clinicilor au mai mult de 100 de ani, ba chiar şi în condiţii în care unele spitale nu ar mai trebui să funcţioneze – Clujul, unul dintre polii medicinei româneşti. Luni seară, Irina Păcurariu vă dă întâlnire cu reuşitele incredibile din domeniul medical românesc, cele care, în general, se pierd printre dezbaterile despre incompetenţă, corupţie sau ineficienţă, luni, de la ora 22.00, la TVR 1, TVR HD şi TVR+.
„Viaţa mea profesională s-a născut, a crescut şi… se apropie de după amiază, dar nu am apucat să mă gândesc prea mult la de ce am rămas în România. O fac din pacate doar în ultimii ani. De când aici tot nu s-a întâmplat nimic. Schimbarea mult aşteptată nu s-a petrecut, provizoratul şi tranziţia persistă. De când aud vehiculate idei cum că toţi doctorii buni au plecat… Am rămas aici, deci, cu cei răi", spune cu umor ardelenesc dr. Simona Rednic, unul dintre cei mai buni reumatologi din România, invitata ediţiei din 8 iulie a Poveştilor în halate albe.
Reportajul ediţiei cu numărul 10 este despre doi medici, prieteni şi colegi, care demonstrează că o echipa de elită îşi poate îndeplini misiunea chiar dacă este obligată să reziste într-un spaţiu primitiv, impropriu oricărui act medical. La Clinica IV Chirurgie, Spitalul CFR din Cluj, aceşti medici pun dignostice şi fac operaţii unice în România, ca şi cum ar face cele mai uzuale gesturi medicale într-o clinică de ultimă generaţie.
„Cunosc mulţi medici români care lucrează în străinătate. Au un plus de disciplină şi confort profesional, dar au plătit cu câţiva ani foarte grei. N-am vrut niciodată să plătesc acest preţ, spune medicul dignostician Nicolae Rednic, iar colegul lui, chirurgul Valentin Munteanu explică şi el, într-un mod personal, decizia de a rămâne de profesie medic în România: „Pentru că sunt orgolios, mi-a fost întotdeauna greu să accept că sunt persoană de mana a doua şi fac faţă greu la intoleranţă şi aroganţă. Nu cer de frică să nu fiu refuzat. Pentru că destinul meu a fost să mă nasc aici. Mi-am trăit toată viaţa într-un perimetru de câţiva kilometri în centrul Clujului. Ce, asta-i întâmplator? Dacă ar fi fost să fie altfel, nu ar fi fost altcumva?".
