Strategii de Securitate Energetică a României
– În cadrul conferinţei de presă organizate ieri, 13 martie, la Institutul Bancar Român, IPID (Institutul de Proiecte pentru Inovaţie şi Dezvoltare) şi ARCoR (Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma) au dat publicităţii concluziile dezbaterii publice cu tema “Schimbări Climatice. Energie. Protecţia Mediului”, care a avut loc în data de 26 februarie.
– Aceste concluzii vor constitui baza viitoarei Strategii de Securitate Energetică a României şi vor ţine cont de cerinţele de protecţie a mediului, ale Uniunii Europene.
– “România face parte dintre ţările sărace, care trebuie să facă un efort mult mai mare în elaborarea unei strategii. Oricât de elaborată îşi propune să fie politica Ministerului Mediului, cel mai important este să avem o strategie care să se bucure de cele mai deştepte idei”, a declarat Preşedintele IPID, Daniel Dăianu.
La conferinţă au fost prezenţi Daniel Dăianu (Preşedintele IPID), Călin Georgescu (Director Executiv IPID), Aureliu Leca (Profesor la Universitatea Politehnică Bucureşti), Dan Gheorghiu (Director General al Institutului de Studii şi Proiectări Energetice), Ionuţ Purica (Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma), Virgil Muşatescu (Preşedintele Asociaţiei de Politici Energetice din România) şi Petru Rareş (Preşedintele Institutului Bancar Român).
Virgil Muşatescu a subliniat cele trei elemente care vor sta la baza Strategiei de Securitate Energetică a României:
– Sustenabilitatea sectorului energetic, în sensul menţinerii dezvoltării. 80% din emisiile de dioxid de carbon pe care le suportăm se datorează acestui sector. Restul emisiilor provin din transporturi şi de la populaţie. Trebuie să gândim acţiuni care să micşoreze emisiile de carbon, iar acest lucru presupune investiţii şi o regândire a structurii şi a modului în care sectorul energetic acţionează.
– Securitatea în alimentarea cu resurse energetice. Se referă la accesul fizic la diverse resurse de energie. Într-o lume în care ne confruntăm cu acţiuni teroriste şi politice care micşorează accesul, riscurile sunt importante. Nu există securitate infinită, dar trebuie să gândim o strategie care să răspundă acestei cerinţe în aşa fel încât riscurile să fie acceptabile şi să nu coste România foarte mult. O soluţie ar fi să ne bazăm pe unele dintre sursele convenabile nouă.
– Competitivitatea. Sustenabilitatea şi securitatea înseamnă bani şi investiţii care trebuie să se întoarcă la cei care le plătesc. Tendinţa este de creştere a acestor surse energetice, iar accesul este din ce în ce mai dificil. Atât întreprinderile, cât şi populaţia le vor resimţi. Întreprinderile, care au o anumită cantitate de energie înglobată în produsele lor, vor deveni puţin competitive. Trebuie gândite soluţii care să integreze aceste tipuri de strategii.
Profesorul Aureliu Leca a vorbit despre implicaţiile energiei, în cele 4 zone principale în care se găseşte:
– Economie. Industria românească, fără o energie de o anumită valoare, nu poate supravieţui. Economia este un participant foarte consistent la poluare. Energia, prin specificul ei, are o inerţie foarte mare. Trece foarte mult timp între momentul în care iei o decizie şi momentul în care aceasta se transformă în realitate. De exemplu, construcţia unei centrale electrice durează şase ani, dar crearea unui program de reabilitare energetică a clădirilor necesită de trei ori mai mult timp.
– Societate. Avem suficiente semnale că societatea românească este marcată de aceste probleme energetice. În România, sunt 85.000 blocuri, trei milioane de apartamente şi şapte milioane de oameni. Căderile energetice pot fi reduse cu cel puţin 50%.
– Mediu. Energia este principalul contributor la problemele poluării ambientale.
– Etica. Înseamnă nu doar aspectele legale, ci şi interesul naţional şi responsabilitatea politică. În aceste domenii, până în prezent, nu s-au luat decizii majore. Eficienţa energetică a început să fie discutată în România doar la nivel de declaraţii, dar realizările practice sunt nesemnificative. Industria noastră are un disponibil de economii energetice de circa 35% din resursele pe care le primeşte, iar acest lucru îi afectează competitivitatea. Lipseşte un Minister al Energiei şi al Resurselor care să trateze toate aceste probleme complexe. De 15 ani, România nu are o entitate care să se ocupe de elaborarea unor strategii.
Directorul Executiv IPID, Călin Georgescu, a subliniat că România, ca membru al Uniunii Europene, are obligaţia să îşi însuşească şi să implementeze toate reglementările europene, inclusiv cele referitoare la energie şi mediu şi să acţioneze în acest sens.
· Cercetare. Saptămâna trecută, Consiliul European a reiterat importanţa alocării a 3% din PIB pentru dezvoltare şi cercetare până în 2010.
· Apa potabilă. O problemă majoră este apa – mai ales cea subterană – problemă care se găseşte şi în pachetul de energie şi mediu al Uniunii Europene. România este chemată să îşi gospodărească şi să îşi gestioneze unitar apele subterane.
Dan Gheorghiu a reiterat că cel mai mare poluator este sistemul energetic şi a enumerat câteva puncte importante de luat în calcul atunci când se va elabora propunerea de politică de mediu.
· Retehnologizarea. Structura tehnologică românească este foarte învechită, de aceea poluează. Folosim sisteme ruseşti, din anii 60 – 70. Necesarul de investiţii se ridică la şapte miliarde de euro. Pentru o investiţie în energie, este nevoie de 5 până la 15 ani, astfel încât România are o şansă dacă ia o decizie astăzi. Termenul limită fixat de Uniunea Europeană pentru rezolvarea aceste probleme – retehnologizarea – este anul 2012.
· Eficienţă. România produce ineficient. De exemplu, pentru un kilowat/oră produs, consumăm de două ori mai mult gaz decât se consumă în Uniunea Europeană, cu o tehnologie nouă. Randamentul într-o centrală europeană este de 30-31%, în timp ce în România este de 58-60%.
· Dezvoltare durabilă. Totul trebuie să se bazeze pe dezvoltare durabilă, astfel încât să nu consumăm în prezent din resursele generaţiilor viitoare. Strategia trebuie realizată într-un singur loc, nu trebuie să existe mai multe instituţii care să facă mai multe strategii.
Ionuţ Purica a punctat şi el direcţiile pe care trebuie mers în realizarea propunerii de strategie de mediu şi a adăugat că România trebuie să aleagă ce post vrea să ocupe în jocul de echipă care se numeşte Uniunea Europeană.
· Regândirea anumitor cicluri tehnologice. Industria cimentului, de exemplu, produce emisii de CO2, care contribuie la efectul de seră, topirea gheţarilor şi implicit creşterea nivelurilor mărilor. De ape ne protejăm prin diguri, care se fac din ciment şi, astfel, ciclul se reia.
· Aspectele sociale, care ţin şi de competitivitate. România intră în scheme de comerţ care cer certificate de emisii. Trebuie să contribuim la reducerea emisiilor, dar PIB-ul românesc provine din asta. România nu are constanţa de timp necesară pentru a închide o fabrică de tablă şi a trece pe software rapid sau alte tipuri de activităţi. Trebuie să profităm de industrii care dispar, pentru a acumula suficiente fonduri şi pentru a putea finanţa noile industrii care vor apărea şi vor fi mai eficiente.
Despre IPID
Institutul de Proiecte pentru Inovatie si Dezvoltare (IPID) a fost înfiinţat în octombrie 2006 şi îşi propune să facă din perioada 2007 – 2017 “Deceniul dezvoltării societăţii româneşti”.
Consiliul Director al IPID este format din experţi în domenii vitale pentru dezvoltarea României, care vor elabora în acest sens propuneri de politici de stat: Ecaterina Andronescu, Virgiliu N. Constantinescu, Florin Constantiniu, Daniel Dăianu, Vasile Gheţău, Victor Giurgiu, Călin Georgescu, Cristian Hera, Marius Iosifescu, Mugur Isărescu, Mircea Maliţa, Dan Puric, Petru Rareş, Veronica Savanciuc, Şerban Sturza, Gheorghe Ştefan.
Despre ARCoR
Asociaţia Română pentru Clubul de la Roma (ARCoR) ARCoR este o organizaţie nonguvernamentală şi nonprofit care reuneşte elite ale societăţii româneşti din mediile academice, economice, sociale şi culturale. Este filiala română a Clubului de la Roma, formată din oameni de ştiinţă, economişti, oameni de afaceri şi şefi de state de pe toate cele cinci continente. Clubul de la Roma găseşte soluţii la problemele mondiale, fie ele politice, economice, tehnologice, de mediu şi culturale.
{mosloadposition user10}
