Sărăcia, analfabetismul și decesele timpurii îi așteaptă pe copiii cei mai defavorizați din Europa Centrală și de Est și din Asia Centrală
Pentru viitorul celor 96 de milioane de copii din Europa Centrală și de Est și din Asia Centrală este absolut esențial ca fiecare copil în parte să beneficieze de o șansă corectă în viață, arată studiul global UNICEF, Starea copiilor lumii 2016.
Acest raport UNICEF – O șansă corectă pentru fiecare copil – evidențiază progresele remarcabile înregistrate până acum la nivel global în beneficiul copiilor. Raportul relevă însă și faptul că, 69 de milioane de copii își vor pierde viața din cauze care pot fi prevenite, 167 de milioane de copii vor trăi în sărăcie, iar 750 de milioane de femei vor fi căsătorite de la vârste fragede până în 2030 în cazul în care lumea nu va acorda o șansă reală copiilor celor mai defavorizați.
În majoritatea țărilor din Uniunea Europeană, șansele copiilor să ajungă în sărăcie sunt mai mari decât în cazul adulților, Europa de Est confruntându-se cu cele mai mari riscuri în acest sens. De exemplu, în Bulgaria și în România, rata de sărăcie în rândul copiilor este aproape de două ori mai mare decât în rândul adulților. Copiii din mediul rural sunt expuși riscului de sărăcie în mai mare măsură decât cei din mediul urban. În România, 50 la sută dintre copiii din mediul rural trăiesc în gospodării la risc de sărăcie, comparativ cu 15 la sută dintre copiii din mediul urban.
Copiii din comunități marginalizate, mai ales populația de etnie romă de pe întreg teritoriul Europei, se confruntă cu inechități serioase la capitolul sănătate. Unu din cinci copii romi din Bosnia și Herțegovina, respectiv unu din patru în Serbia, suferă de întârzieri de dezvoltare moderată sau acută. Un studiu UNICEF arată că, în România, 45% dintre copiii de etnie romă nu beneficiază de vaccinare gratuită acordată de Ministerul Sănătății prin Programul Național de Imunizare fie din cauza refuzului vaccinării fie din cauza lipsei de informare/ educație a mamei sau din cauza deficiențelor în ceea ce privește serviciile de sănătate primare.
„În ultimii 25 de ani România a obținut progrese semnificative în ceea ce privește promovarea și respectarea drepturilor copiiilor. Așa cum arată raportul Starea Copiilor lumii, în continuare este nevoie de angajament politic, de resurse şi de voinţa colectivă. Toate studiile arată că cei mai vulnerabili copii din România sunt din zone rurale, familii roma, din comunități sărace și copiii cu dizabilități. Pentru a îmbunătăți în mod concret viața lor, lucrăm cu autoritățile române și cu societatea civilă pentru a ne asigura că fiecare copil are acces la servicii de bază de calitate în sănătate, educație și protecția copilului. Facem apel la creșterea investiției în copii, care este o investiție în viitorul României”, a declarat Sandie Blanchet, Reprezentantul UNICEF în România.
În regiune, 12 milioane de adolescenți se află în afara sistemului de educație, cei din familiile cele mai sărace și cei care aparțin minorităților etnice și lingvistice înscriindu-se în categoria cu cel mai mare risc de părăsire timpurie a școlii. În România, unu din cinci copii cu vârsta între 15 și 18 ani care nu merg la școală este de etnie romă. Un studiu UNICEF arată că un an în plus de şcoală creşte veniturile cu 8-9%, reduce riscul de a deveni şomer cu 8% şi cel de apariţie a unor probleme grave de sănătate cu 8,2%.
Sărăcia, lipsurile și absența serviciilor de bază la nivelul comunității reprezintă factori determinanți ai instituționalizării copiilor. Aproximativ 1,3 milioane de copii la nivelul întregii regiuni cresc în sistemul de îngrijire a statului: jumătate dintre ei în instituții de tip rezidențial care le pot afecta sănătatea, dezvoltarea și perspectivele de viitor. În ultimii 25 de ani, România a reușit să reducă numărul copiilor aflați în instituții, dar rata copiilor aflați în instituții a rămas practic la fel în ultimii 15 ani. Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție a început să implementeze un nou proiect pentru a reduce semnificativ numărul copiilor din marile instituții în următorii cinci ani.
Multe țări din regiune caută soluții la aceste probleme, adesea cu sprijin și îndrumare din partea UNICEF și a partenerilor săi, în vederea dezvoltării protecției sociale a copiilor. Spre exemplu, în Belarus, Croația, România și Serbia au început să apară programe de asigurări de sănătate subvenționate de stat adresate grupurilor vulnerabile și menite să asigure copiilor asistență medicală gratuită. În fosta Republica Macedonia, România și Ucraina, mediatorii școlari și sanitari îi ajută pe cetățenii vulnerabili, inclusiv pe cei de etnie romă, să acceseze diverse servicii.
Datorită progreselor în lumea tehnologiei digitale și mobile și a altor inovații, copiii vulnerabili și familiile la risc de separare au putut beneficia mai ușor de servicii de sprijin. De exemplu, UNICEF în România folosește în cadrul proiectului model Pachetul Minim de Servicii aplicația Aurora, un instrument ce ajută profesioniștii de la nivelul comunității să identifice, înregistreze și să administreze cazurile copiilor vulnerabili și ale familiilor lor. De asemenea, aplicația generează date la nivel local și județean care ajută decidenții să prioritizeze resursele și politicile publice. Pachetul Minim de Servicii și aplicația Aurora sunt testate în județul Bacău. Până acum peste 19,000 copii vulnerabili și femei au fost identificați și primesc servicii de sănătate, educație și protecția copilului.
Potrivit raportului Starea copiilor lumii 2016, atingerea nivelului de echitate în rândul tuturor copiilor reprezintă o chestiune ce ține de priorități și de recunoașterea importanței morale și strategice a investiției în cei mai vulnerabili copii. Aceasta înseamnă a alege:
• Desființarea barierelor și blocajelor, inclusiv a normelor sociale, care împiedică copiii să beneficieze de sprijinul de care au nevoie și le obstrucționează accesul la oportunități și servicii vitale.
• Transpunerea angajamentelor în acțiuni prin politici, programe și alocări bugetare bazate pe echitate menite să îmbunătățească viața categoriilor celor mai defavorizate, precum copiii cu dizabilități, copiii din familiile de etnie romă și copiii din familiile sărace. Aceasta presupune inclusiv îmbunătățirea și extinderea intervențiilor de protecție socială destinate copiilor vulnerabili.
• Reorientarea modului în care guvernele și donatorii finanțează demersurile de formulare a politicilor care vizează copiii astfel încât acestea să deservească mai bine cele mai excluse categorii.
• Asumarea angajamentului de a pune capăt situațiilor de conflict și violență care afectează copiii, inclusiv copiii refugiați sau migranți care au fost nevoiți să fugă din calea războaielor, conflictelor și greutăților economice.
