Un interviu în exclusivitate cu Ramona Bădescu, Specialist Public Relations, Filarmonica Oltenia Craiova
Să începem discuția cu câteva informații despre Filarmonica Oltenia Craiova. Te rog să ne prezinți această filarmonică, pentru cei ce nu știu istoricul acestei instituții de cultură
Filarmonica Oltenia are o istorie de aproape 120 de ani (din 1904): totul a pornit din dorința unor muzicieni din Craiova de a crea o orchestră simfonică în orașul lor, un lucru avangardist la acea vreme. Marele compozitor George Enescu a concertat de 12 ori cu orchestra craioveană iar Regele Mihai I a ridicat Societatea Filarmonică din Craiova la rangul de instituție de importanță națională. Astfel, la 17 aprilie 1947, prin decret regal s-a înființat Filarmonica Oltenia Craiova, finanțată de Ministerul Culturii. În anul 1953, orchestrei simfonice i s-a alăturat Corala academică.
Printre marii artiști care au concertat pe scena filarmonicii oltene se numără pianiștii Dan Grigore și Valentin Gheorghiu iar, dintre cei mai talentați muzicieni actuali, o colaborare constantă păstrăm cu violonistul Alexandru Tomescu. Bineînțeles că istoria se scrie în continuare, Filarmonica Oltenia fiind un ambasador cultural reprezentativ al Craiovei și al întregii zone.
O minunată și bogată istorie în spate! Care este publicul – sau care sunt tipurile de public ale filarmonicii? Cine ascultă muzică clasică în prezent? Cum era publicul în trecut și ce s-a schimbat?
Publicul nostru este unul educat, cu studii superioare și cu disponibilitate de explorare a universului interior. Publicul de astăzi este mai divers și mai tânăr (media de vârstă a scăzut de la + 55 la + 45 de ani). Sunt persoane mai nonconformiste, cu ocupații diferite – profesori, medici, economiști, studenți, pensionari. Avem și grupuri de elevi de la Liceul Militar care vin ocazional la concertele noastre. În trecut, publicul era mai conservator și mai vârstnic, motiv pentru care tinerii nu doreau sa vină la concerte.
Dar evenimentele de fuziune și în aer liber au dat roade, tot mai mulți tineri descoperind plăcerea de a veni la filarmonică. Acest public este destul de fluctuant, pentru că trăim într-o societate dinamică, în permanentă schimbare, în care informația circulă rapid.
Ce concerte atrag cel mai mult public?
Melomanii noștri sunt atrași de lucrări foarte cunoscute, cum sunt “Simfonia a 9-a” de Beethoven și “Anotimpurile” de Vivaldi. De departe, cele mai solicitate concerte sunt cele de Anul Nou (valsuri și polci de Johann Strauss) și de Colinde. Concertele de fuziune, jazz sau rock simfonic, sunt mereu apreciate fiind sold out de câte ori le organizăm. Notorietatea artiștilor invitați este un alt punct de atracție pentru public.
Ce proiecte speciale realizează Filarmonica?
Stagiunile tematice pe care le desfășurăm din anul 2015 polarizează interesul audienței prin subiectul ales. Am început cu Stagiunea Europa, am continuat cu Stagiunea Prieteniei iar în curând vom încheia Stagiunea Speranței. Alte proiecte importante sunt Festivalul Internațional “Craiova Muzicală” ajuns la ediția 49 și Craiova Jazz Festival (șase ediții). Un proiect interesant, “Muzica clasică în clădiri de patrimoniu”, are ca obiectiv promovarea muzicii de cameră în spații cu atmosferă de epocă, redând acestei muzici ambientul originar (casele aristocrate sau regale), în același timp aducând în atenția opiniei publice arhitectura clădirilor istorice din Craiova.
Cum se poate cultiva gustul celor tineri (inclusiv copii, adolescenți) pentru ascultarea muzicii clasice?
Gustul pentru muzica clasică este format în familie, la școală și prin intermediul concertelor pentru tineri și copii. Anul acesta am avut trei programe pentru diferite categorii de vârstă, “Petrică și lupul” de Prokofiev, “În pași de dans și “În gura mare”. Primul este un pretext pentru a prezenta instrumentele muzicale care devin în poveste vocile personajelor, al doilea aduce în fața copiilor menuetul, valsul, polka, tangoul iar al treilea este despre vocea umană. Avem și un proiect ‘E distractive sa fii cult”, care constă în ateliere despre muzică, în școli. Există și o echipă de voluntari (liceeni), o parte dintre aceștia devenind mai receptivi la muzica clasică.
Gustul se cultivă simplu, prin audiții și participare la concerte adecvate vârstei. Totul într-o manieră prietenoasă. Cu povești frumoase. Pentru cei mici recomand și cărți, cum sunt cele din seria Cristinei Andone, Povești din Pădurea Muzicală. Băiatul meu a adorat-o. Fiica a fost atrasă de când era bebeluș de Vivaldi (Primăvara din Anotimpurile). Chiar și când era în perioada intrauterină, avea preferințe pentru un concert de chitară de Vivaldi. În schimb, Brahms o agita. Mezinului îi place muzica lui Bach sau Beethoven, în funcție de stare. Mie, Ceaikovski. Și jazz (Oscar Peterson).
Cum se promova în trecut filarmonica?
La început a fost afișul care avea grafica din acele vremuri. Pe lângă afiș, acum 20 de ani, când m-am angajat la Filarmonica Oltenia, existau faxul și e-mail-ul. Se organizau și conferințe de presă. Acestea au rămas, chiar dacă designul tipăriturilor este mai sofisticat. De asemenea, existau materiale de promovare outdoor care erau pictate pe material textil, iar grafica aparținea colegului artist plastic. Aveam mai mult timp pentru interacțiune profesională. Acum suntem sub presiunea timpului, a multitudinii task-urilor.
Cum se promovează acum Filarmonica Oltenia Craiova?
Schimbările sunt radicale. Dacă acum 20 de ani, principalele canale de comunicare erau e-mail-ul, telefonul și întâlnirile față în față (și nu știam ce va urma), în anul 2023 nu ne putem imagina promovarea fără rețelele de socializare, de exemplu. Fără site, un alt exemplu. Fără internet, de fapt. Acum, componenta online este foarte importantă, practic, dacă nu ai expunere online, nu exiști. Avem site, pagină și grup de Facebook, cont de Instagram, canal de YouTube. Colaborăm cu presa generalistă locală și cu Radio România Muzical, post de radio dedicat muzicii clasice și jazz-ului.
Presa online este preponderentă, ziare tipărite fiind din ce în ce mai puține. Periodicele culturale sunt parteneri media care vin cu partea de recenzii și cronici, mă refer aici la revistele Mozaicul sau Actualitatea muzicală. Bloggerii sunt un alt vector important în zona de comunicare cu publicul.
Ne gândim și la influneceri și aș putea spune că odată cu noul management, doamna Ivona Stănculeasa, am cooptat, la evenimente importante ale filarmonicii oltene, personalități care au legătură cu arta și educația, născute în Craiova. De pildă, istoricul Adrian Cioroianu ne-a făcut onoarea să răspundă mai multori invitații, cea mai importantă fiind de Ziua Filarmonicii 2022, când domnia sa a vorbit despre contextul istoric local și național al anilor când s-a înființat Societatea Filarmonică din Craiova, precursoarea actualei filarmonici.
Practic, au rămas și canalele tradiționale de comunicare, ele nu au dispărut (ca și cartea tipărită), dar funcționează diferit. Poate nu mai urmărim o știre când este difuzată la televizor, o putem urmări distribuită pe Facebook, la orice oră din zi sau din noapte.
Tu ești specialist în relații publice la filarmonică. Cu ce te ocupi mai exact și cu ce alte departamente mai colaborezi?
Elaborez comunicatele de presă și le transmit jurnaliștilor, fac revista presei, dau interviuri la radio și televiziune, organizez conferințe de presă (la solicitarea managerului), scriu texte de invitație sau de mulțumire către personalități, fac prezentări tip power point, pliante, filmulețe de promovare. Administrez pagina și grupul de Facebook al Filarmonicii și contul de Instagram. Creez o strategie unitară și coerentă de comunicare cu publicul. Mai poetic, caut mereu semințe de povești despre muzicieni, lucrări și compozitori care să aducă mai aproape publicul de universul muzicii clasice.
Colaborez cu toate departamentele, atât cele artistice – orchestra și corul – cât și cu cele administrative. Activitatea mea este strâns legată de cea de consultanță artistică, acolo unde se creează fiecare stagiune, fiecare concert, recital sau festival.
Partea nevăzută, dar vitală, este aceea de documentare și de gândire a strategiei, fără de care nu se poate face o promovare eficientă, care să se reflecte în vânzarea de bilete și în capacitarea sălii. Există încă metalitatea că poți arde etape, că nu e important să faci research, planificare, ajustare. Dar, ca în orice domeniu, fără un plan (flexibil, desigur), nu poți face nimic, nici măcar să iei cina în locul preferat.
Cum arată o zi din viața ta?
Nicio zi nu este la fel ca cealaltă și, uneori, continuă acasă. Programul se schimbă în funcție de priorități, de zilele în care sunt concertele (avem, în medie două concerte pe săptămână). Dar, dacă mă raportez la momentul zero de promovare al unui concert, în prima etapă mă documentez, citesc despre invitați, ascult sau reascult lucrările ce vor fi cântate, caut curiozități (lucruri inedite) despre ele, apoi încep să identific zonele de interes ale publicului (mă pun în pielea lui) și aduc în textele de promovare acele cuvinte cheie care stârnesc interesul audienței. Caut fotografii care să ilustreze textele sau fac scurte materiale video din repetiții. Acord o atenție sporită comunicării online pentru că, ne place sau nu, suntem pe rețelele de socializare și acest lucru ia timp, atât celor ce creează conținut, cât și celor care îl consumă.
Ce te-a atras spre această meserie – de a face PR pentru filarmonică? Ce ai mai făcut până să ajungi la Filarmonica Oltenia Craiova?
Am fost mereu atrasă de evenimentele culturale, deși știam că este un domeniu care nu asigură neapărat o prosperitate materială, dar îmi plac provocările. La un moment dat, îmi doream să lucrez într-o editură pentru că am o fascinație aparte pentru cuvinte. Pentru mine, cuvintele au greutate, culoare, textură și chiar parfum. Le simt aproape ca o prezență fizică. De partea cealaltă, muzica este un mister, dincolo de cuvinte. Până să ajung la filarmonică, am lucrat ca operator de interviu, am fost redactor colaborator la mai multe publicații, am lucrat și în publicitate. Ca să răspund la întrebare, îmi place foarte mult să descopăr lucruri frumoase și să le povestesc celor din jur. Muzica clasică este de obicei o poveste fără cuvinte. Există o curiozitate pe care o poți stârni în conștiința publicului. Prin câteva trepte-cuvinte poți netezi drumul către necuvinte.
Ce ar trebui să știe o persoană care și-ar dori să ocupe o poziție similară la o filarmonică?
A promova arta este ceva diferit de orice altceva. Trebuie să fii tu însuți meloman ca să vorbești pe limba iubitorilor de muzică clasică. Pe lângă tehnicile de comunicare valabile în orice domeniu, trebuie să ai cultură generală, o minte suplă, să poți face rapid asocieri, să fii foarte atent cum te exprimi, cum remediezi eficient o eroare, cum gestionezi situații sensibile. Publicul de filarmonică este pretențios, cultivat.
Ne poți spune o întâmplare care te-a amuzat în activitatea ta de la filarmonică?
Avem o pisică a Filarmonicii, o cheamă Țuți și locul ei preferat este scena. La un concert cu violonistul Alexandru Tomescu, i-a sărit în brațe artistului! Fotografia a fost virală, pe Facebook, la vremea aceea. Chiar a comentat protagonistul întâmplării că nicio poză nu a avut atâtea aprecieri ca aceasta. Uneori, spre hazul colegilor de la orchestră, se așează în locul dirijorului. Este amuzantă, iubitoare și … vedetă. S-au făcut și reportaje despre pisica melomană a Filarmonicii Oltenia.
Ce îți place cel mai mult în ceea ce faci?
Îmi place totul, din momentul în care intru în filarmonică și îmi salut colegii, la momentul când mă așez la birou și mă uit pe ceea ce urmează să promovez. Caut informații interesante, reascult concertele sau simfoniile pentru că muzica mă inspiră. Îmi place să povestesc despre concerte, să dau interviuri, să stau de vorbă cu artiștii și cu melomanii. Asta nu înseamnă că nu am luptele mele interioare, că totul decurge perfect, că toți oamenii cu care lucrezi rezonează cu tine și viceversa.
Dar dincolo de filarmonică, ce pasiuni ai?
Pasiunea mea pentru cuvinte se manifestă dincolo de promovarea muzicii clasice, în poezie. De ceva timp învăț să scriu haiku, o poezie scurtă de origine japoneză, cu o estetică aparte care face ca două lumi diferite să se întâlnească printr-o simplă aluzie. Am scris și povești când erau copiii mei mici (le plăcea ce “inventam” pentru ei) și mă bate gândul să scriu proză scurtă. Cuvintele mă fascinează, dar și imaginile. Am mereu telefonul doldora de fotografii făcute prin oraș sau în natură. Prefer subiectele sau perspectivele aparte, descoperite în peregrinările mele. Iar acasă mă așteaptă cărțile. Și internetul. Ispita e mare: continui cartea sau serialul? Depinde de stare.
Niște pasiuni minunate – care continuă frumos în timpul liber pasiunea pentru artă și cultură! Ce ne pregătești în viitor?
Un volum de haiku. O școală unde înveți de plăcere și curiozitate, fără presiune și competiție. Sigur că trăim într-o societate competitivă, dar singura competiție ar trebui să fie cu noi înșine pentru că evoluând pas cu pas, devii mai bun, dar în stilul tău. Azi se vorbește mult despre ce te diferențiază, care este “vocea” ta. Cred că am uitat că suntem unici și că fiecare facem un lucru pe care îl fac și alți oameni, într-un mod personal, original. Noi căutăm în celălalt persoana, comunicarea de la suflet la suflet, dincolo de strategii, reguli și exigențe care dau o direcție, o formă, o structură. O poveste de iubire poate fi spusă în multe feluri, în miliarde de feluri, de aceea vor exista mereu scriitori, muzicieni, actori, regizori, artiști vizuali, dansatori care vor avea un public.
Ce ți-ai fi dorit să știi acum 20 de ani? (Câteva “lecții”)
Cele mai prețioase lecții le-am învățat direct de la oameni, profesori și mentori. În domeniul Relațiilor Publice este important să nu de îndepărtezi de adevăr pentru că vei face un deserviciu pe termen lung. Acest lucru mi s-a confirmat, a fost crezul care m-a însoțit mereu, de la începutul carierei mele. Restul sunt tehnici pe care le înveți, în timp, iar experiența își spune cuvântul.
Cuvântul anului pentru tine?
Marea (Neagră). Ca simbol.
Un gând de final pentru cititori?
Muzica clasică este un ocean de sunete în care poți plonja fără grijă, chiar dacă nu știi să înoți. Prin urmare, îndemnul meu este să vă bucurați de muzică asemenea unei vacanțe la plajă. Oriunde v-ați afla.
Și un gând pentru tine, Loredana.
Mulțumesc mult pentru interviu. M-a făcut să mă gândesc mai mult la cine sunt, ce fac, ce anume mă motivează. Să mă redescopăr, uitându-mă înapoi, ca să merg înainte pe un drum care are de toate, de la văi și dealuri, la munți, stele și valuri.
