Our website use cookies to improve and personalize your experience and to display advertisements(if any). Our website may also include cookies from third parties like Google Adsense, Google Analytics, Youtube. By using the website, you consent to the use of cookies. We have updated our Privacy Policy. Please click on the button to check our Privacy Policy.

Interviu Maria Surducan, curator Romanian Design Week: “niciun proiect nu seamănă cu cel dinainte și (…) descopăr mereu lucruri noi, mai ales despre mine”

Maria Surducan, ilustratoare și curator Romanian Design Week, foto Cătălin Georgescu

Vă prezentăm un interviu în exclusivitate cu Maria Surducan, ilustratoare și curator Romanian Design Week

Maria Surducan, ilustratoare și curator Romanian Design Week, foto Cătălin Georgescu
Maria Surducan, foto Cătălin Georgescu

Spune-ne mai multe despre începuturile tale și legătura ta cu ilustrația. Cum ți-ai dat seama că asta este ceea ce vrei să faci? Cu alte cuvinte, ce își dorea Maria mică să fie și cum ai ajuns la ilustrație?

Maria mică își dorea să spună povești, pentru că asta i se părea magie adevărată. Și a fost totdeauna mai simplu pentru ea să le spună desenând decât în orice alt fel. Sigur, e o explicație simplificată, ar mai trebui adăugat faptul că părinții m-au încurajat și mi-au dat certitudinea că desenele mele sunt valoroase. Plus concurența acerbă dintre mine și sora mea (ilustratoare și ea), care m-a motivat enorm și fără de care aș fi fost un om tare leneș.

Care este filosofia după care te ghidezi în profesia ta? Cum te raportezi la ea și ce înseamnă ea pentru tine?

Dacă există o filosofie, e mereu în schimbare, pentru că niciun proiect nu seamănă cu cel dinainte și pentru că descopăr mereu lucruri noi, mai ales despre mine. Fundamental, pentru mine, imaginile sunt o formă de expresie, și încerc să aleg proiecte care sunt simultan interesante și utile, unde interesant înseamnă că îmi face plăcere să lucrez chiar și atunci când îmi e greu, iar util înseamnă că privitorul nu trece pe lângă ele indiferent și primește ceva la schimb pentru clipa de atenție.

Care a fost cel mai surprinzător lucru pe care l-ai descoperit de când activezi în domeniul ilustrației? Dar cel mai frumos? Dar ce mai greu?

Cel mai surprinzător? Probabil cât de prost e plătită ilustrația de carte în România. Cel mai frumos? Întâlnirea cu publicul – meseria de ilustratoare e solitară și realizarea unei cărți de bandă desenată ia foarte mult timp. După care materialele pleacă la tipar, până la lansare și uiți cât ai muncit. Dar este mereu un cadou neprețuit când cititorii îți spun cât de mult le-a plăcut sau cât de importantă a fost pentru ei. Cel mai greu? Partea administrativă. Marketingul mai e cum mai e, la urma urmelor, fiindcă e laudă de sine, vine cu un pic de satisfacție, dar gestionarea „afacerii” mi se pare adesea copleșitoare.

Ești curatorul secțiunii de ilustrație de la RDW Exhibition (Romanian Design Week) de anul acesta. Ce ai remarcat la proiectele din selecție, cu ce anume ți-au atras ele atenția? Ce ne spun ele despre cum arată ilustrația azi în România?

Ilustrația din România e diversă, bogată și pe o diagonală ascendentă. Suntem mult mai mulți și mai buni decât eram acum cincisprezece ani. Mi-au plăcut umorul, autoironia, dar și seriozitatea cu care erau abordate unele dintre proiecte. Mi-a plăcut să descopăr locurile unde ilustratorii își dădeau voie să se joace, dar și acolo unde rezolvau brieful cu succes. Selecția finală prezintă o etalare a mediilor prin care ilustrația își poate îndeplini sarcinile principale – de a oferi traduceri vizuale, completări pertinente și soluții pragmatice.

Ce urmează, din punctul tău de vedere, în domeniul ilustrației? Spre ce ne îndreptăm? Putem să vorbim despre tendințe ale acestui domeniu – dacă da, care sunt?

Nu știu încotro ne îndreptăm, e parte din farmecul meseriei :). Sigur, e și ceea ce o face un pic înspăimântătoare. În epoca social media, competiția pentru atenția privitorului duce la o nevoie de auto-protecție și pentru ilustratori, care devin mașini de produs conținut, și pentru consumatori, care nu mai fac față asaltului continuu de informație. Și, de doi ani, ne distrăm și cu imaginile generate cu AI, făcute special ca să nu le privești cu atenție și gândite pentru suprasaturație. Nu pot să vorbesc despre „tendințele domeniului” (ilustrația este, de fapt, mai multe domenii reunite sub aceeași umbrelă), dar pot să vorbesc despre ce mi-aș dori eu personal. Aș vrea să văd mai mulți ilustratori dezvoltând proiecte personale și beneficiind simultan de susținere financiară. Aș vrea să văd ce se întâmplă când conversația se duce în afara locurilor comune și aș vrea să văd cum autenticitatea descoperită astfel infuzează apoi și proiectele comerciale.

Ce crezi că ar ajuta pentru ca mai mulți copii și tineri să spună „da, vreau să mă fac ilustrator când mă fac mare”? De ce este nevoie să ajungem acolo și de ce îți aduce ție această profesie satisfacții astăzi?

Acum… mie personal nu mi se pare că e neapărat nevoie să avem foarte mulți copii și tineri care vor să se facă ilustratori. Să ne-nțelegem, m-aș bucura mult, dar aș fi și mai fericită dacă am avea mulți copii și tineri încurajați să-și dezvolte pasiunile și creativitatea în afara nevoii de monetizare. Oameni care desenează, cântă, dansează, sculptează, pentru că asta le face plăcere și le oferă satisfacție. Mi se pare de-a dreptul sinistru felul în care toate aceste lucruri au fost împinse la limita programei școlare și trăim toți cu speranța caraghioasă că, dacă băgăm suficiente meditații la matematică și română, o să iasă bani de cealaltă parte (că adulți fericiți știm sigur că n-o să iasă).

Pentru că dacă am reuși să încurajăm (și să demistificăm) creativitatea, am avea cu toții de câștigat – ca societate. Am înțelege mai bine care e valoare artei, din postura de participanți activi la proces, nu doar de consumatori pasivi, am avea standarde și așteptări mai ridicate.

Și abia apoi putem vorbi despre diferența dintre amatori (cei care iubesc o activitate) și profesioniști (cei care-și asumă public abilitățile) și despre ce face o profesie dezirabilă. Aici răspunsul e simplu, și valabil pentru orice meserie – compensația financiară și respectul celor din jur.

Despre Romanian Design Week

Romanian Design Week este festivalul multidisciplinar dedicat industriilor creative, organizat de The Institute, prezentat de UniCredit Bank și finanțat de Ministerul Culturii. Anul acesta va avea loc între 24 mai și 2 iunie la București, în clădirea fostului restaurant CINA, lângă Ateneul Român.

Ediția din acest an invită publicul să exploreze orașul și să descopere potențialul acestuia, investigând în același timp metodele prin care creativitatea și inovația pot modela spațiile urbane ale viitorului, sub tema „Unlock the city”.

RDW Exhibition, unul dintre formatele festivalului, propune peste 200 de proiecte din 6 categorii diferite: arhitectură, design interior, design vestimentar, design grafic, design de produs și ilustrație. Acestea au fost alese de un board format din șase echipe de curatori locali și internaționali.

Biletele pot fi achiziționate de aici. Elevii, studenții și pensionarii au acces gratuit, iar deținătorii de card UniCredit de la Mastercard beneficiază de un discount de 50% la achiziția biletelor.

Despre Maria Surducan

Maria Surducan lucrează de peste zece ani ca ilustratoare, autoare de benzi desenate și scenaristă în atelierul său din Cluj-Napoca, România. A publicat mai multe cărți de bandă desenată, în franceză, maghiară și română – și majoritatea sunt, sub diferite forme, interpretări ale basmelor est-europene. Lucrările ei explorează ideea că, folosind folclorul ca instrument, arta secvențială are puterea subtilă de a oferi vindecare prin intermediul narațiunii și a emoțiilor.

By Violeta-Loredana Pascal

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Related Posts

No widgets found. Go to Widget page and add the widget in Offcanvas Sidebar Widget Area.