Iata in rândurile de mai jos un interviu extraordinar pe care Fred Schepisi, regizorul miniseriei Empire Falls, producţie originala HBO, a avut amabilitatea de a ni-l acorda.
HBO: Înainte de orice, vreau să vă spun că suntem recunoscători pentru că aţi binevoit să ne acordaţi acest interviu. Sunt reprezentantul PR al HBO Europa Centrală. Întrebările pe care urmează să vi le adresez au fost colectate din zece ţări din regiune…
Da, mi s-a spus.
HBO: Asta înseamnă că deşi veţi auzi o singură voce, toate centrele HBO din cele zece ţări vor folosi acest interviu, deci toate cele zece ţări vă sunt recunoscătoare pentru bunăvoinţă. …
Asta este extraordinar, iar pentru mine este onoare.
HBO: Îmi puteţi spune cum se pronunţă corect numele dumneavoastră?
Pronunţia corectă este Schepisi, aşa cum spui Pepsi.
HBO: Schepisi, ca şi Pepsi… De unde vine acest nume?
Este un nume Italian.
HBO: Prima serie de întrebări se referă la cartea din care s-a inspirat filmul şi la scenariu.
Prima întrebare: “Cum aţi dat peste romanul lui Richard Russo, “The end of Empire Falls?”
De fapt nu eu l-am descoperit, ci fostul meu impresar, cu care am rămas în continuare buni prieteni. El îl reprezenta pe Paul Newman, care avea drepturi pentru această carte şi era extrem de încântat de roman, iar Sam mi-a sugerat că ar trebui să citesc cartea cât pot repede şi să discutăm apoi despre asta, lucru pe care l-am şi făcut. Mi-a plăcut romanul. Foarte mult. Aşa că eu, Paul şi Michael, unul dintre producători, ne-am adunat şi am trecut la treabă. A fost de fapt, un fel de reuniune între prieteni şi am lucrat ca o familie. Am reuşit să îl conving pe Paul Newman de fapul că am am o viziune, o perspectivă bună pentru carte. Şi aşa a început totul…
HBO: Aveţi idee de ce Paul Newman deţinea aceste drepturi şi a fost atât de implicat în acest proiect? I-a plăcut cartea într-adevăr sau…?
Da, de fapt, era vorba despre altcineva. Nu îmi amintesc numele lui în acest moment. Altcineva a deţinut în primă fază aceste drepturi asupra cărţii lui Richard Russo, iar Paul Newman a fost implicat în realizarea altui film inspirat de un roman al aceluiaşi autor. Este vorba despre romanul “Nobody’s Fool”! Lui Paul chiar i-a plăcut cartea şi l-a îndrăgit şi pe autor, cred că Paul a auzit despre faptul că altcineva cumpărat drepturile chiar de la Rick, iar apoi Paul a luat legătura cu Scot Steindorf, cel care a achiziţionat iniţial drepturile pentru carte. Din acest moment, el s-a luptat pentru ca filmul să fie făcut, iar asta nu oricum, ci cu durata necesară pentru a nu renunţa la nimic din carte. Aşa s-a ajuns la trei ore şi jumătate şi la realizarea lui de către HBO.
HBO: OK. Mulţumesc! Ştiu că nu este simplu să descrieţi în cuvinte, dar aş vrea să ştiu ce va emoţionat cel mai mult atunci când aţi citit cartea?
Asta este o întrebare complicată. Mi-a plăcut ideea că o persoană absolut normală se luptă să supravieţuiască, chiar dacă şansa nu prea este de partea sa. Mama sa a încercat să îl convingă să plece din oraş, să meargă în lumea largă pentru a face ceva important cu viaţa lui, într-o lume mai bună, dar, în cele din urmă, el realizează că este ceea ce este şi că aici este locul unde trebuie să fie, dorindu-şi să facă bine ceea ce face. Este vorba despre cineva care luptă cu cei bogaţi şi puternici pentru a supravieţui într-un fel.
HBO: Am înţeles că acest impresar, într-un fel, v-a adus alături de Paul Newman. Asta este clar. Dar întrebarea este de ce v-aţi hotărât până la urmă să acceptaţi să regizaţi acest film? Aţi fi putut spune nu.
A, este drept! Dar mi-a plăcut. Este vorba de un lucru mic ce devine din ce în ce mai mare. Este ca şi cum ai încerca să vezi întreaga lume prin ochii unei singure familii şi, mai ales prin ochii unei singure personane. Porneşti dintr-un oraş foarte mic din mijlocul Americii pentru a obţine o imagine mult mai mare a Americii aşa cum este astăzi. Şi, datorită faptului că romanul este foarte deştept scris, vezi şi cum să ajungi acolo. Vezi cum folosind râurile am ajuns să abuzăm de ele, cum oraşele au creat o economie pentru cei mai mulţi oameni, dar de fapt, au fost exploatate, iar apoi abandonate, când a sosit momentul mutării. Este într-adevăr o extraordinară poveste a umanităţii care trebuie spusă Americii de astăzi.
HBO: Este într-adevăr America? Credeţi că asta s-ar fi putut întâmpla la fel de bine şi în Australia? Eu nu am fost niciodată acolo, aşa că…
Nu. Nu în acelaşi fel. Vreau să spun că principiile sunt aceleaşi, industrializarea, exploatarea populaţiei, iar apoi, în clipa în care asta este convenabil pentru ei, concedierea imediată…
HBO: Cât de aproape a rămas filmul faţă de cartea din care s-a inspirat?
În principiu, foarte aproape. S-au realizat câteva combinaţii. Iar unul dintre momentele interesante a fost acela când, urmărind ce se întâmplă în carte, i-am făcut o sugestie lui Rick Russo. I-am spus că ştiu o modalitate interesantă de a începe filmul. “Ce-ar fi să sărim peste primele două capitole. Treci de primele două şi uită-te direct la capitolul trei. Incepem cu o intrigă şi vei vedea că, în felul acesta, totul va fi spus într-o manieră diferită”. Aşa că, într-un fel am omis primele două capitole ale cărţii. Şi, pentru că am început aşa, eu şi Rick am discutat despre aplicarea acestui principiu asupra întregului roman. Am realizat nişte combinaţii, dar asta fără să schimbăm întâmplările şi poveştile din romanul original, acestea păstrându-şi complexitatea. Însă, ni s-a părut mai important ca acestea iasă la iveală mai curând din reacţiile personajelor decât din povestire. Iar când am apelat la narare a fost mai ales pentru redarea, conturarea cât mai exactă a contextului istoric. În această situaţie, ni s-a părut necesar să fie scrise nişte comentarii.
HBO: Aţi fost nevoit să faceţi vreun compromis pentru a reuşi adaptarea romanului pentru o producţie de televiziune?
Nu.
HBO: Nu? Asta se poate numi noroc.
Asta este extraordinar. Acesta este avantajul faptului că filmul a fost realizat cu HBO, nu este nevoie să faci compromisuri pentru televiziune, asta pentru că HBO nu este chiar o televiziune în accepţiunea cunoscută a termenului. Nu eşti obligat să compromiţi maniera de a spune ceea ce vrei să spui cu un film de lung metraj. Poţi păstra presiunea asupra personajului principal al poveştii şi imprimându-i aceestuia ritmul şi tensiunea pe care le doreşti. Se ştie foarte bine că aşa se procedează de obicei, aceasta este maniera normală de lucru. Însă, aceasă presiune nu a fost prezentă aici cu acest scop. Rostul ei a fost acela de a reda povestea în toată bogăţia şi compexitatea sa şi de a da privitorului prilejul de a se gândi şi de a cerceta. Ceea ce am încercat noi să facem a avut şi o parte ascunsă, realizată cumva pe furiş. Am vrut să îl atragem pe cel care urmăreşte filmul în această tensiune în creştere, fără să ne folosim de vreun fel de cârlig dramatic, sau orice alt instrument de acest tip pentru asta. Este o variantă subtilă de a trezi şi de a menţine interesul telespectatorului.
HBO: Cum aţi încercat să prindeţi această atmosferă extern de specială din Empire Falls?
Povestea e aşa: actorii sunt mereu interesaţi de un scenariu bun şi de poveşti într-adevăr reuşite. Deci, acesta a fost primul pas. Aşa am început. Apoi, faptul că Paul Newman era atât de implicat a atras imediat şi interesul lui Joanne Woodward. Ea nu a fost entuziasmată de la început. De fapt, a fost chiar puţin refractară.
Era un pic nervoasă, socotind că am distribuit-o în film numai pentru că este soţia lui Paul. Aşa că, înainte de toate, a trebuit să o convingem că lucrurile nu stau deloc aşa şi că ea este cea mai potrivită persoană pentru acest rol.
HBO: Însă, acesta nu a fost primul film în care cei doi s-au întâlnit pe acelaşi platou. Din câte ştiu. Spre exemplu, au jucat împreună în “Mr and Mrs Bridge”.
Da..
HBO: Deci problema a fost aceea că trebuia să joace în aceeaşi producţie în care apărea şi soţul ei? Asta a fost ceea ce a deranjat-o?
Nu. Ea dorea să se asigure că abilităţile sale actoriceşti şi personalitatea sa au fost cele care au contat în a o allege şi nu faptul că este soţia lui Paul Newman.
Şi mai este ceva. Ea nu mai jucase de aproximativ zece ani şi era extrem de ocupată cu renovarea teatrului său Westport, din Connecticut. Era absorbită cu totul de activităţile caritabile ale lui Paul, viaţa ei urma acum o altă direcţie, căpătase un alt sens şi credea că acest rol o va distrage de la ceea ce îşi dorea să realizeze.
În orice caz, am reuşit să o convingem, iar din momentul în care am realizat baza, au apărut mai mulţi oameni care îşi doreau să fie cooptaţi, aşa că aceasta a fost o circumstanţă fericită. Şi cred că au existat şi oameni care şi-au dorit să lucreze cu mine.
HBO: Personal, v-ar plăcea să locuiţi într-un oraş precum Empire Falls?
Nu.
HBO: Aveţi amintiri asemănătoare legate de vecini? Vreau să spun… s-a întâmplat să trăiţi în circumsatnţe asemănătoare?
Nu. Sunt din Alban, care este un oraş mult mai mare decât realizează majoritatea oamenilor, având 4 milioane de locuitori. Însă, am locuit acolo când eram foarte tânăr, după care m-am mutat undeva la ţară şi am stat într-un loc mult mai mic decât Empire Falls, unde mătuşa mea avea un hotel. Totuşi, atmosfera din Empire Falls nu îmi este complet străină. Însă, niciodată nu am trăit şi nici nu mi-am dorit să fiu într-un oraş aşa de mic precum acesta. Dar, în momentul în care ne aflam în căutarea unei locaţii, ceea ce a contat foarte mult în alegerea acesteia a fost faptul că aveam toate lucrurile tipice unui mare oraş sau ale unuia rezonabil ca întindere foarte aproape sau în imediata vecinătate şi ne puteam folosi de ele fără probleme. Aşa se face că am străbătut drumurile, ajungând din New York până în Canada pentru a găsi locul cel mai potrivit. Însă, dacă ar fi să discutăm despre cea mai bună locaţie, cu siguranţă că aceea ar fi fost cea despre care se vorbeşte în carte. Nu se întâmplă de fiecare dată aşa, însă, de data aceasta, aşa stau lucrurile. Desigur că ar fi costat ceva mai mult, iar faptul că dispuneam de tot ceea ce aveam nevoie în locaţia în care s-a filmat până la urmă ne-a scutit de nişte cheltuieli.
HBO: Acolo aveaţi până şi cantină, nu este aşa?
Nu, nu era. Noi am construit-o.
Este construită după aceleaşi principii potrivit cărora ne aflam noi acolo. Datorita faptului ca nu toţi eram de acolo, în acea locaţie, trăind în acea zonă, am petrecut ceva timp acolo înainte de a începe să filmăm, aşa că fiecare s-a integrat în viaţa acelui loc, asta şi pentru că am ajuns să analizăm o comunitate mult mai mult decât ai face-o într-o vacanţă sau cu altă ocazie. Spre exemplu, birourile celor de la producţie se aflau într-o fabrică ce fusese închisă. De fapt, era vorba despre o veche fabrică de îmbrăcăminte, ar fi trebuit să vedeţi… era o construcţie imensă care fusese închisă cu doi ani înainte de sosirea noastră acolo. În acea zonă, pe lângă fabricile textile mai fuseseră închise şi altele de hârtie. Aşa că am realizat că, în acel moment suntem martorii impactului economic al acestor întâmplări asupra vieţii oamenilor. În plus, eram cei care se foloseau de spaţiile de unde până nu demult ei îşi câştigau existenţa. Aşa se face că te implici foarte repede în viaţa oamenilor de acolo, realizând filmul într-o locaţie reală, ceea ce e bine. Ei bine, s-a întâmplat ceva interesant atunci când filmam. Cred că a fost într-a doua marţi a lunii în care nu puteam filma într-un orăşel numit Skowhegan, pentru că am fi blocat accesul spre farmacia locală. În fiecare marţi, în acea zonă toţi care îşi încasaseră cupoanele cu o zi înainte veneau la farmacie pentru a-şi face provizii pentru o lună întreagă. Cheltuiau o sumă extraordinară pentru asta. Şi veneau aici pentru a-şi procura medicamentele. Aceste întâmplări mărunte te ajută să fii tot mai aproape de ceea ce se întâmplă în acel oraş în mod normal.
HBO: Spuneţi-mi, vă rog, aţi mai întâlnit pe cineva atât de bun cum este Miles (personajul principal)? Cu o personalitate ca a lui…
Da, bineînţeles. Am mai întâlnit. Există mulţi oameni în viaţa reală care, blocaţi într-un loc reuşesc, să facă faţă foarte bine acestei situaţii, deşi ei, de fapt, nu realizează că sunt înţepeniţi acolo. Iar dacă se întâmplă să îşi dea seama nu înţeleg cum de au ajuns în această situaţie. Am văzut asta la o grămadă de oameni din familia mea, iar uneori aceştia sunt chiar mulţumiţi de poziţia în care se află, fără a fi conştienţi de dedesubturile care i-ar face să înţeleagă că nu le e atât de bine.
HBO: Ceva mai devreme aţi spus că aceasta este o poveste tipic americană. Ne puteţi spune mai mult despre acest lucru?
Este vorba despre o situaţie şi mai multe detalii care sunt specifice pentru America şi mai ales caracteristice acestor regiuni din America unde apăruseră acest tip de oraşe. Şi nu este vorba doar despre America. Sunt sigur că în acea zonă se aflau mulţi francezi-canadieni şi polonezi. Dar, este vorba despre un amestec, o mixtură a Americii specifică ariei. Întotdeauna mi-au plăcut situaţiile în care, implicându-te, reuşeşti să şi înveţi ceva despre un loc despre care nu ştii mare lucru, după care ai senzaţia că eşti de acolo, reuşeşti să să te identifici cu multe dintre situaţii şi ajungi să te consideri de-al locului. Eu cred că, dincolo de specificul local, cu siguranţă că multe locuri de peste tot din lume se află în aceeaşi situaţie.
HBO: Mulţumesc! Acum aş dori să vă adresez câteva întrebări privind producţia, oamenii talentaţi şi filmarea propriu-zisă. Cum de s-a trecut de la film pentru marele ecran la producţie de televiziune?
Nu mă gândesc la faptul că este o producţie de televiziune, ci una HBO. Este vorba despre faptul că mă face să mă simt atât de liber cât vreau să fiu, fără nici un fel de restricţii impuse de cenzura televiziunilor. Oricât de ciudat ar părea, mă refer la sincronizare şi abordare. Cel mai important dintre motive a fost acela că noi am crezut că filmul are nevoie de o anumită durată pentru a fi bine făcut şi a nu tăia nimic din cartea din care s-a inspirat. Ţinând cont de restricţiile comerciale impuse într-o producţie pentru marele ecran, ar fi fost faorte dificil să convingem, pe cineva să facă acest lucru şi să avem şi bugetul necesar pentru asta.
HBO: Care credeţi că este diferenţa dintre o producţie pentru marele ecran şi realizarea unui proiect pentru televiziune, indiferent că este vorba despre un post oarecare sau despre HBO? Există vreo diferenţă?
Da. Nu este vorba despre ceva convenţional cum ar fi cenzura sau mediocritatea… nici vorbă! Mă refer la ceea ce se întâmplă propiu-zis. În primul rând, este vorba despre un buget sigur. Acum, avem bugete destul de bune pentru producţiile de televiziune.
HBO: Ne puteţi da nişte cifre?
Cred că a fost vorba despre aproximativ 24 de milioane. Undeva în jurul acestei sume.
HBO: Dolari americani?
Da
HBO: Este un buget destul de mare.
Da, dar este vorba şi despre trei ore şi jumătate şi s-a filmat în regim de televiziune, este vorba despre 52 de zile.
Adică, două lung-metraje în 52 de zile. Asta înseamnă că ne-am mişcat foarte rapid. În orice caz, am dorit să-I imprimăm calitatea şi profunzimea inteligenţei pe care le regăsiţi într-un foarte bun film pentru marele ecran. Un atuu important este şi distribuţia pe care am folosit-o. Ceea ce am reuşit, printre altele, a fost să redăm sentimentul că lucrăm la o peliculă cinematografică, deşi era o producţie de televiziune.
HBO: Cum v-aţi descurcat cu această distribuţie talentată, plină de nume sonore?
Da, ceea ce m-a mulţumit cel mai mult a fost un scenariu într-adevăr foarte bun, inspirat de un roman premiat, care spunea ceva, ceva important. În plus, îi aveam pe Paul Newman şi pe Joanne Woodward, puncte de atracţie majoră. Şi, aşa cum am mai spus, eu aveam reputaţia de a lucra cu actorii numai pe materiale bune. Combinaţia tuturor acestora şi faptul că am lucrat foarte bine cu fiecare în parte, indiferent că era vorba despre mine, Paul sau Marc şi toţi ceilalţi. De la bun început, i-am făcut pe actori să înţeleagă faptul că este vorba despre un proiect foarte serios, iar contribuţia lor va fi foarte importantă şi respecată.
HBO: Cum a fost să lucraţi cu Paul Newman şi Joanne Woodward, două nume legendare?
Absolut fantastic. O, extraordinar! Şi am să vă spun şi de ce. Toată lumea era extrem de încântată de faptul că lucrează în compania lor, iar asta a contribuit fundamental pentru film. Deci, a fost o încântare şi toată lumea a înţeles că suntem oarecum presaţi de timp şi fiecare a încercat să ajute. De la bun început a fost o atmosferă extraordinară, care a crescut în intensitate când am ajuns la locaţie, aşa că toţi ne-am simţit foarte bine. A fost senzaţional că am filmat într-o locaţie reală, cu o distribuţie ca aceasta şi o echipă extraordinară. Toţi erau foarte amabili şi implicaţi pentru că îşi doreau să participe la acest proiect. Toţi au contribuit, au gândit pozitiv, nu au existat nemulţumiri. În oraş, erau numai două sau trei restaurante, iar la două dintre ele mergeam frecvent şi ne întâlneam aici, mai ales în weekend. În mod real, a fost vorba şi de o comuniune spirituală. Era vorba despre o energie extraordinară care ne însoţea peste tot. Oameni ca Paul Newman şi Ed Harris erau cei care veneau cu idei în mod constant. Ei au contribuit cu entuziasm şi ascultau, în acelaşi timp, cu mare atenţie îndrumările regizorale. Vorbesc despre oamni care vroiau să joace şi au făcut o treabă extraordinară, iar pentru mine a fost o experienţă extraordinară.
HBO: Suntem foarte fericiţi să auzim asta tocmai pentru că ne gândim că aducerea atât de multor vedete într-un loc atât de mic putea fi o problemă.
Da.
HBO: Aţi trecut prin momente dificile?
Nu. Deloc. Nici măcar un moment delicat. Cred că asta se datorează respectului pe care fiecare l-a avut faţă de celălalt şi şansei pe care am avut-o de a realiza ceva foarte bun dacă fiecare dă tot ce poate.
HBO: De obicei, alegeţi actori şi actriţe de primă mână pentru filmări. Sunteţi de părere că pentru a realiza un film bun este absolut necesar să aveţi actori valoroşi sau un film bun poate fi realizat şi fără nume sonore?
Repet. Sunt două lucruri distincte aici. Este vorba în primul rând despre o realitate practică. Este foarte dificil să faci un film dacă nu consideri că ai distribuţia cea mai bună pentru acea producţie. În primul rand că nu reuşeşti să obţii banii de care ai nevoie. Poate doar dacă reuşeşti să-I convingi pe toţi să lucreze gratis… În egală măsură, este imposibil, chiar şi în situaţia în care vorbim despre HBO, să realizezi un film dacă nu faci rost de nişte actori de un anumit nivel. Asta este practica. Şi există mulţi, foarte mulţi actori care au dureri de cap din această cauză, iar asta a deveneit o idioţenie care infestează această industrie şi orice formă de artă. Deseori există şase, şapte oameni care pot fi absolut magnifici, însă nu li se acordă şansa de a se exprima. Şi mai este un nivel. Există o grămadă de actori extraordinari care nu sunt staruri. Sunt interesanţi, capabili, dar nu emană acel aer care să îi entuziasmesze pe oameni. Desigur există şi categoria starurilor care nu sunt buni actori, însă oamenii îi plac şi doresc să îi vadă. Nu trebuie trecuţi cu vederea cei care sunt şi staruri şi actori extraordinari, iar Paul Newman, este, de parte, în top aici. Este ceva extrem de special în legătură cu aceştia din urmă. Nu ştiu dacă aţi înţeles ce am vrut să spun…
HBO: Am înţeles. Mulţumesc foarte mult! Vă puteţi aminti câteva momente amuzante din timpul filmărilor? Cred că aceasta este o întrebare pe care o auziţi adesea…
Ei bine, ceea ce este ciudat în legătură cu momntele amuzante de la filmări este faptul că sunt nostime pentru noi atunci când ne aflăm în momente de mare tensiune, dorind să iasă bine. Gândiţi-vă că locuim împreună vreme de câteva luni. Grupul dezvoltă un fel de limbaj propriu. Există numeroase glume şi comentarii, dar tot ceea ce se petrece este amuzant numai pentru noi, în acel moment, în acea situaţie. Să încerc să îmi amintesc măcar una… Nu, nu reuşesc să îmi amintesc …
HBO: Richard Russo a venit la filmări?
Da, bineînţeles! Richard a fost implicat. Am lucrat foarte mult la scenariu şi apoi foarte mult şi în perioada de pre-producţie şi chiar în timpul filmărilor. Când turnezi o scenă, uneori se întâmplă ceva extraordinar. Realizezi că poţi introduce ceva dintr-o altă scenă pentru a o îmbogăţi pe cea la care lucrezi, iar, în timp ce o faci, realizezi că, de fapt, nu ai nevoie de acea scenă, aşa că schimbi mai multe alte lucruri. Aşa că rămâi atent la asta şi, în acelaşi timp, lucrezi la asta tot timpul. Acesta este motivul pentru care a trebuit să îl ţin pe Richard aproape. Şi toate acestea s-au întâmplat şi în pre-producţie. Ca să înţelegeţi mai bine, finalul peliculei a fost realizat foarte aproape de finalul producţiei, aşa că Richard a foat implicat până la sfârşit.
HBO: Am înţeles… este foarte, foarte interesant. V-aţi gândit să vă întoarceţi în Empire Fall şi să realizaţi un film cu poveştile locuitorilor de acolo?
Nu. Întotdeauna mi-a plăcut să descopăr drumuri noi. Ceea ce vă pot spune că m-am simţit foarte bine acolo, există multe lacuri şi locuri interesante acolo, aşa că, toată lumea s-a acomodat destul de bine. Este un loc extrem de plăcut unde ne-am şi relaxat. Ştiu că în momentul în care ne-am întors aici pentru una dintre premiere, toţi ne simţeam fantastic. Ne-am făcut o mulţime de prieteni acolo, aşa că va fi foarte plăcut să mergem în vizită la ei.
HBO: Acum aş dori să îmi răspundeţi la nişte întrebări legate de succesuI filmului. Cum v-aţi simţit când aţi realizat că “Empire Faalls” s-a bucurat de acest succes imens? S-a întâmplat să aveţi o premoniţie secretă a faptului că se va ajunge aici?
Toţi am ştiut că facem un film într-adevăr foarte bun. Toţi cei implicaţi în această aventură ştiam că lucrăm pe un material exepţional, cu oameni foarte talentaţi şi dedicaţi, aşa că pe toţi ne-a motivat acestă percepţie. Ceea ce înseamnă că, din punctul nostru de vedere, am simţit că dacă punem totul la bătaie vom avea succes. Însă, ceea ce numesc eu succes este faptul că fiecare şi-a făcut treaba bine, cât a putut de bine. Apoi, felul în care publicul a perceput filmul, acesta este un alt fel de succes, diferit.
HBO: Dacă am înţeles bine, sunteţi mulţumit de felul în care a ieşit filmul, asta însemană că, personal, aţi dat lovitura.
Da.
HBO: Cum e să fii nominalizat la Emmy ca regizor?
Asta a fost o veste foarte bună. Mi-a plăcut asta.
HBO: Ştiu că nu este foarte simplu să răspundeţi…
Vreţi să ştiţi adevărul? Nu prea mă încântă situaţia, mă refer la princepiile, la regulile lor, nu-mi place să văd toate acele comparaţii între filme şi nici competiţia dintre producţii. Însă, dacă iau în calcul faptul că asta contribuie la recunoaşterea prestaţiei deosebite a multor oameni şi este un lucru bun pentru publicitate, atunci e ok.
Dar mă bucur că, dincolo de această ceremonie, filmul a fost apreciat, iar lui Ed Harris i s-au recunoscut meritele deosebite pentru această interpretare. Prestaţia lui Ed Harris, maniera lui de interpretare este extrem de naturală, fără nici cea mai mică fisură.
Lucurile stau aşa. Când vezi pe cineva interpretându-l pe Elvis Presley într-un film biografhic, să zicem, poţi aprecia dacă este bun sau nu pentru că ai termen de comparaţie. Dar, când cineva crează un personaj şi este într-adevăr priceput la asta, îi iese bine, nu poţi aprecia faptul că asta se datorează în primul rând faptului că este un foarte bun actor. Asta este una dintre probleme atunci când vorbim despre premii.
HBO: E în regulă. Atunci haideţi să trecem peste asta. Pentru cine credeţi că este recomandat acest film? Sau cum i-aţi convinge pe cei care au citit cartea să vadă şi filmul?
Cred că poate fi urmărit de toată lumea, fără restricţii de vârstă. Cred că cei tineri vor fi puţin surprinşi urmărindu-l şi vor avea ceva de învăţat. Este vorba despre viaţa din America şi vor înţelege cum s-a ajuns aici, vor reuşi să îşi vadă locul pentru că, pentru cei tineri, este o poveste contemporană, care ia în discuţie şi problemele prin care trec ei şi adolescenţii din zilele noastre.
HBO: Pentru cei care nu au citit cartea încă, ce le recomandaţi să facă prima dată să citescă romanul sau să vadă filmul?
Cred că este mai bine să vadă filmul… Nu este nevoie să citeşti neapărat cartea pentru a-ţi plăcea filmul. Şi este valabilă şi varianta inversă. Poţi citi cartea, fară sa fie necesar să vezi filmul.
HBO: La ce lucraţi în acest moment? Care sunt planurile dumneavoastră?
Unul este despre crimele din Filipine ale unui general japonez din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi cred că va avea rezonanţe importante în vremurile noastre. Filmul se va numi “The Beast of Batean”.
Sunt la un pas de a realiza o producţie australiano-vietnameză, care se va numi “Last Man”, în care vor fi distribuiţi cei mai buni actori şi actriţe din Vietnam şi Australia. Va fi o realizare foarte importantă ce va vorbi despre experienţa australienilor în Vietnam. Urmează o peliculă africană, care se va filma în Zimbabue despre ceea ce se întâmplă cu fermele de acolo sub regimul lui Mugabi.
HBO: Acestea sunt toate lung-metraje?
Da, toate.
Ar mai fi încă două sau trei, o comedie romantică plasată în timpul Războiului Civil dar deocamdată nu este ceva definitiv.
HBO: Care dintre toate cele despre care ne-aţi vorbit credeţi că va ajuge primul în cinematografe?
Oh, întotdeauna mă înşel în privinţa asta…Probabil că va fi “The Beast of Batean”.
HBO: Vă mulţumesc foarte mult pentru timpul acordat, mi-a plăcut foarte mult cum a decurs discuţia cu dumneavoastră Poate că nu ştiţi dar în Europa Centrală filmul va putea fi văzut la HBO în luna august în toate ţările, nu în acelaşi timp, ci la o diferenţă de o săptămână sau două.
{mosloadposition user10}
