Vă prezentăm un interviu cu Adina Ardelean, autor, trainer, mentor si productivity coach- https://adinaardelean.ro/. Am discutat despre ce este antreprenoriatul, cum a ajuns unde este acum. Adina ne-a împărtășit și din lecțiile învățate, piedicile întâlnite în timp, dar și sfaturi pentru cei care vor să urmeze această cale a antreprenoriatului.
Pentru început, te rog să ne spui câte ceva despre tine
Sunt Adina Ardelean și în primul rând trăiesc cu sens, în armonie cu mine și cu ceilalți și fac doar ce îmi place. Nu a fost totdeauna așa…
Sunt autor, trainer, mentor și coach. Am 49 ani, 2 copii, sunt inginer IT de profesie. Trăiesc antreprenoriatul de mai bine de 30 de ani, am învățat, experimentat și greșit foarte mult în acest domeniu și tot a rămas pasiunea mea. Am trăit un faliment, iar lockdown-ul ne-a prins, pe mine și partenerul meu de atunci, cu două start-up-uri în HeReCa și tot nu am renunțat ci dimpotrivă, am acționat cu mai multă dorință de reușită.
În ultimii 13 ani, am pornit pe drumul dezvoltării personale, antreprenoriale și spirituale, iar după 5 ani începeam ceea ce avea să aibă ca rezultat, creșterea nivelului calității vieții antreprenoriale ale celor care au luat contact cu mine și cu colegii mei, prin prisma primului club de business networking din Oradea și apoi cu zecile de evenimente de business organizate de noi.
Am acumulat atât de multe în domeniul antreprenorial, și am avut atât de multe momente în care cei care au lucrat cu mine au avut rezultate remarcabile în viețile lor. Și asta pentru ca și-au dat voie să vadă și să fie…
Când, de ce și cum ai făcut pasul către antreprenoriat?
Am avut porniri antreprenoriale de copil. Spălam geamurile bunicii și îi ceream la schimb borcane de dulceață și șerbet. Ani de zile am vândut sticle și borcane și-mi generam proprii bani, apoi în studenție mergeam la toate cursurile și seminariile, îmi notam cât mai în detaliu lecțiile și înainte de sesiune le vindeam colegilor, cursurile.
A fost o perioadă când erau la modă decorațiunile cu baloane la nunți și petreceri. Am decorat sute de weekenduri săli de evenimente, în Oradea și împrejurimi. După nașterea celui de-al doilea copil am deschis o distribuție de vinuri, unde am ajuns la 4 angajați, și care s-a lăsat cu un faliment.
În esență foloseam resursele, am identificat nevoi ale unor grupuri mici de oameni, care erau dispuși să plătească pentru soluții. Ceea ce am greșit a fost că tot am schimbat afacerea și clienții, pentru că părea că nu merge, și am luat-o din nou și din nou de la zero, în alt și alt domeniu.
Am lucrat angajată puțin timp. Și aici am testat mai multe domenii, pentru că evident “eram defectă”, și nu mă regăseam. Am înțeles mai târziu că nu eram o angajată comodă, pentru că adesea veneam cu soluții, ceea ce, în acele vremuri deranja autoritatea șefilor.
Am învățat multe și din experiențele de angajată. Am înțeles ambele ipostaze și de o parte și de alta.
Antreprenoriatul este o cale, este despre asumare, despre rezultate, succes și eșec, motivație, timp petrecut și investit, energie… și foarte mult despre oameni. Te șlefuiești în fiecare zi și în mod ideal aduci valoare în viețile oamenilor. Antreprenoriatul poate fi sensul pentru care exiști 🙂
Ce servicii oferi acum și cine sunt clienții tăi?
Astăzi, lucrez ca Life Style Business/ Productivity Coach. Ghidez și îndrum antreprenorii, femei în special, cu vârste de peste 40 ani, să obțină energia și timpul pentru a-și atinge obiectivele și a-și atinge visul, prin prețiurea de sine.
Care a fost cea mai mare provocare în business pentru tine? Și cum ai depășit această provocare?
Pentru mine cuiul cel mare a fost hărțiurea de sine. Am crezut ca mai mult va aduce rezultate și va deveni mai bine… Nu. Am avut o lungă perioadă în care am suferit dureri uriașe la nivelul articulațiilor și atunci nu puteam să fac mare lucru. Dar, nici să mă îngrijesc.
Antreprenorial vorbind, m-a lovit în productivitate, atunci.
Ce îți propui pentru acest an și pentru următorul?
Am ajutat în jur de 4 persoane în fiecare lună, voluntar, și am șlefuit un program, pe cât de simplu pe atât de eficient pentru clienții mei. Avem sesiuni live în fiecare săptămână, au task-uri simple de făcut și primele rezultate “se văd” după prima întâlnire, în care adesea clientul primește claritate și stare de bine legat de prioritățile și focusul pe care îl are.
Ți-ai atins obiectivele pe care ți le-ai propus când ai lansat afacerea? Dacă da, ai ales unele noi? Dacă nu, care e cea mai mare piedică?
În afacerile anterioare, am atins un prag, peste care nu am trecut crezând că am de depășit anumite blocaje. Am înțeles că era despre echilibrul dintre efortul depus și rezultatele obținute.
Noi avem un timp foarte finit, și dacă pierdem o relație sau o parte de sănătate, adesea le putem recâștiga. Timpul acesta măsurat prin lungimea vieții noastre, e irecuperabil. Tot ce s-a dus s-a dus. Astfel, e foarte important ce facem zilnic, ce program avem. Ce punem noi în agendă, ce activități avem, și ce rezultate obținem. Pe toate planurile. Ne uităm atent la energie, la starea de sănătate, împlinire și așa evaluăm ziua și rezultatele. Nu mai suntem în perioada în care ne uitam doar la cifre și unități produse sau vândute.
Așa că, da. Mi-am atins obiectivele, mai ales în materie de liniște și împlinire în ultimul an, astfel mi-am propus cu relaxare alte obiective, mai îndrăznețe, și mai aproape de inima mea.
Te-ai confruntat cu auto-limitări? Cum le-ai făcut față? Ce sfaturi ai pentru cei care trec prin aceleași temeri?
Daaaa, normal. Toate le-am avut. Și este mult de spus despre ele, cum apar și cum se pot depăși. Ce aș puncta ar fi că ele apar în situația în care nu suntem conectați cu noi înșine. Și spun toate astea tocmai din prisma faptului că am văzut la mine și la oamenii cu care am lucrat.
Fricile sunt normale, reale și sănătoase, în cazul în care te afli într-o situație de viață și de moarte, când îți crește mult nivelul de adrenalină, care îți activează starea de luptă, înghețare sau fugă și te ajută să scapi, însă în business, nu au ce să caute.
Ce să faci cu frica, atunci când ești în fața calculatorului și trimiți o ofertă, sau când îți cere copilul sau vreun client ceva și tu știi că trebuie să-l refuzi, sau când ai de comunicat ceva important unor persoane deodată sau chiar să-i spui ceva inconfortabil cuiva? Ce să faci cu frica de orice fel?
Iar legat de sindromul impostorului de ce apare și când? Atunci când ne comparăm. Dar, nu cu noi înșine ceea ce ar fi de dorit, să progresăm. Ne comparăm cu alții. E foarte periculos să ne comparăm cu alții. Putem dezvolta adevărate psihoze. Și asta pentru că scoatem lucrurile din context și nu reușim să analizăm contextul. Adică, rezultatele sau viață cuiva sunt influențate de enorm de mulți factori: moșteniri, mediu, abilități, modele, stiluri de viață, abordări… etc. Dacă astea nu le știm, ce să comparăm? Mere cu pere? 🙂
Privind în urmă, ce ți-ai fi dorit să știi când ți-ai lansat afacerea? La ce nu te așteptai și ți s-a întâmplat ca antreprenor?
Am crezut că doar dacă dorești să faci lucruri e suficient.
Am avut, ani de zile drive-ul, dar nu am pus acțiunea necesară. Și am înțeles și de ce. Pentru că nu știam să fac lucrurile să am rezultatele așteptate. Și antreprenoriatul, ca multe alte lucruri, să funcționeze bine au nevoie de un protocol, o rețetă. Ori, în primul rând trebuie să cunoști rețeta, apoi să vezi la alții cum fac – să devii ucenic, la cineva care are un business în același domeniu cu al tău, sau similar. Apoi, să aplici, și să iei feedback, atât de la clienți cât și de la mentorii tăi. Asta este calea simplă. Câți dintre noi au avut ocazia să trăiască așa antreprenoriatul? Eu sigur nu 😊 Nu în trecut. Acum așa fac lucrurile.
Care ar fi top 5 sfaturi pe care le-ai da cuiva care vrea să urmeze aceeași cale, a antreprenoriatului?
Găsește-ți și clarifică-ți foarte clar De Ce-ul. Sună clișeu, dar dacă nu știi pentru ce faci, ce faci, nu vei avea motivație să faci lucrurile să funcționeze altfel decât să tragi de tine.
De Ce-ul centrează-l pe tine. Și asta redus la chestii simple: Cu cine ești?, Ce faci în anumite ore din zi? Cum te simți?… etc. Dacă nu exiști în centrul rezultatelor tale, nu vei reuși să te ridici din pat diminețile în care ai task-uri mai dificile de făcut.
Găsește-ți modele. Modelele de urmat sunt pe cât de eficiente pe atât de periculoase. Dacă ai vrea să faci ceva nou, să ai rezultate, e foarte necesar să vezi cum a funcționat la alții. Însă, ai mare grijă de modelele și părerile unora în care ai încredere. Asta, a fost pentru mine cea mai mare capcană. A trecut mult până să mă ghidez după principii care au rezistat probei timpului, pentru că acelea sunt baza.
Ocupă-te zilnic de tine. Scanează-te și vezi cum te simți. Cât ești de împlinit/ă cu felul în care arăți și sau te simți. Cum ești în relația ta? Îți recomand să mănânci bine, să iei suplimente, să faci totul să dormi bine, să ai activitate fizică, să iubești, să îngrijești, să te bucuri…
Ai în vedere cele 4 aspecte esențiale ale tale, eu i-am numit pilonii productivității, deși cred că sunt ai vieții. Corpul fizic, mintea, relațiile și spiritualitatea. Dacă îi hrănești cu o cadență potrivită ție, deși recomand zilnic, vei vedea că ți se așează prioritățile într-un mod armonios, centrat pe ființa ta. Și abia în acel context vei putea să-ți stabilești obiective și să le atingi cu bucurie.
Și să încheiem pe o notă personală: Spune-ne 5 lucruri pe care nu le știe lumea despre tine
Puțini știu despre mine că îmi place să cânt. Cânt des și chiar îmi doresc să fac câteva ore de canto, și să și produc muzică. Am urmat recent un curs de dj, și mi-a plăcut enorm.
Sunt foarte tehnică, ador mașinile – în copilărie colecționam fotografii de prin reviste cu mașini, care mai de care. Din această pasiune mi-a rămas șofatul. Condusul pe șosele mă relaxează și mă încarcă. La polul opus am descoperit cerceii. Am o colecție destul de mare de cercei de prin multe părți de pe unde am călătorit.
Ador să gătesc și mai mult îmi place să fac prăjituri. Dacă lucrez relaxat în bucătărie, fac minunății. Asta după ce au spus membrii familiei mele.
Sunt o persoană veselă și simpatică, la prima vedere. Ce nu știe lumea, doar câțiva foarte apropiați mie este că plâng foarte ușor. Mă emoționez până la lacrimi destul de des.
Cu toate că sunt foarte bine în compania oamenilor, chiar o caut, sunt o persoană destul de solitară. Îmi place să stau cu mine mult.
Care e cuvântul care te definește? Dar cuvântul care definește afacerea ta?
Ambiție cred. Viața m-a dat de gard de multe ori. Ei, viața. Nepriceperea și adesea ignoranța mea. Dar nu m-am oprit. Am căzut. Am respirat, mi-am îngrijit rănile. Și m-am ridicat. Mai înaltă, mai bună, mai atentă și cu mai mare dorință. Nu știu de ce se spune că îmbătrânim. Eu zic că ne devenim mai înțelepți și avem muuult mai multă putere odată cu trecerea timpului.
Afacerea mea e mult centrată pe om, pe a-i îndeplini nevoile și chiar dorințele.
