Ce este insuficiența cardiacă cronică?
Insuficiența cardiacă reprezintă imposibilitatea inimii de a pompa suficient sânge în organism, conform necesităților tuturor țesuturilor. Spre deosebire de insuficiența cardiacă acută, aceasta nu are un debut brusc, simptomele instalându-se progresiv, pe parcursul mai multor luni. Prin urmare, nici evenimentul declanșator nu este foarte clar definit ca un moment exact în timp. De cele mai multe ori, evenimentul declanșator al insuficienței cardiace cronice este reprezentat de o boală care, în evoluția sa, reduce considerabil eficiența funcției de pompă a inimii.
În funcție de camerele inimii care sunt afectate, insuficiența cardiacă se împarte în două tipuri. Insuficiența cardiacă stângă determină acumularea fluidului în exces în special la nivelul plămânilor, cauzând senzația de respirație dificilă sau tuse cu expectorație spumoasă, de culoare roz. În insuficiența cardiacă dreaptă, lichidele în exces se acumulează în abdomen și membrele inferioare.
O contracție cardiacă este alcătuită dintr-o sistolă și o diastolă. În funcție de timpul afectat, insuficiența cardiacă poate fi sistolică (funcția de pompă este deficitară), respectiv diastolică (umplerea ventriculului în perioada de relaxare este deficitară).
sursa foto
Ce provoacă insuficiența cardiacă?
Insuficiența cardiacă este o afectiune inimii care apare în cursul evoluției unei alte boli, indiferent dacă se instalează brusc (insuficiența cardiacă acută) sau progresiv (insuficiența cardiacă cronică). Câteva dintre cele mai frecvente cauze ale scăderii funcției cardiace sunt reprezentate de boala coronariană ischemică și infarctul miocardic, hipertensiunea arterială sau bolile valvulare. Cardiomiopatiile și miocarditele, prin afectarea mușchiului cardiac, pot compromite, de asemenea, funcționalitatea inimii.
Defectele cardiace congenitale (structuri anormale cu care ne naștem) și aritmiile cardiace conduc la creșterea efortului depus de inimă pentru același efect. În timp, acest lucru determină slăbirea mușchiului inimii și instalarea insuficienței cardiace.
Printre bolile cronice care determină insuficiență cardiacă pe parcursul evoluției se numără infecția HIV (virusul imunodeficienței umane), diabetul, hipertiroidismul, hipotiroidismul, hemocromatoza (excesul de fier în organism, cu acumularea lui la nivelul inimii) și amiloidoza (depozite de proteine formate la nivelul inimii).
În plus, alte afecțiuni care suprasolicită inima și pot provoca scăderea eficienței activității sale sunt infecțiile severe și infecțiile cu virusuri care atacă mușchiul inimii, precum și reacții alergice sau cheagurile de sânge migrate în plămâni.
Cum se resimte insuficiența cardiacă cronică?
Simptomele apar progresiv în timp și se agravează pe măsură ce funcția inimii se deteriorează. Cel mai frecvent semn este reprezentat de respirația dificilă (dispnee) la efort sau în poziție culcată. Dispneea poate fi însoțită de tuse cu expectorație de aspect roz, spumos. Capacitatea de activitate fizică se reduce considerabil, și apar stări de oboseală și slăbiciune. Totodată, scade semnificativ capacitatea de concentrare și atenție.
O cantitate crescută de lichide iese din vas și se acumulează în țesuturi, determinând umflarea picioarelor, gleznelor sau coapselor. Lichidul acumulat la nivelul cavității abdominale poartă numele de ascită. Această acumulare de fluide în întreg organismul duce la o creștere rapidă în greutate. Cu toate acestea, apetitul scade pe fondul stărilor de greață cauzate de impregnarea intestinului cu fluide în exces. În plus, persoanele care suferă de insuficiență cardiacă remarcă o creștere a cantității de urină eliminate pe timpul nopții.
Dureri în piept nu apar decât în situația în care insuficiența cardiacă este produsă de un infarct. Cu toate acestea, bătăi neregulate sau rapide ale inimii pot fi resimțite fără să reprezinte un pericol imediat.
Atunci când organismul este supus unor agresiuni de diverse tipuri (infecții, alte boli etc), inima, deja cu funcție deficitară, este suprasolicitată, și nu reușește să satisfacă nevoile organelor din corp. Prin urmare, se declanșează decompensări ale insuficienței cardiace cronice, manifestate prin agravarea bruscă a simptomelor. Aceste decompensări constituie tabloul episoadelor de insuficiență cardiacă acută.
Când este bine să merg la medic?
Există o serie de simptome care pot să apară atât în insuficiența cardiacă, cât și în alte afecțiuni care pot fi amenințătoare de viață. Prin urmare, ele trebuie bine cunoscute și imediat ce apar este necesar să se apeleze la ajutor medical specializat în cel mai scurt timp. Durerile în piept, leșinul sau starea de slăbiciune accentuată sunt semnale de alarmă importante care nu trebuie ignorate. Nu sunt de neglijat nici bătăile rapide sau neregulate asociate cu dificultate la respirație, durere în piept sau leșin. Totodată, episoadele de dispnee severă instalată brusc, și tuse cu expectorație spumoasă de culoare roz necesită investigații medicale suplimentare.
Medicul vă va evalua simptomele și vă va ausculta inima și plămânii utilizând stetoscopul, în căutarea unor sunete anormale care să indice cauza insuficienței cardiace. În plus, cardiologul poate solicita o serie de investigații paraclinice suplimentare pentru a stabili tipul de insuficiență cardiacă cu care vă confruntați. Analizele de sânge, radiografia cardio pulmonară, electrocardiograma (EKG), și ecografia cardiacă sunt printre cele mai accesibile metode prin care se poate obține o cantitate mare de informații.
Cum se tratează insuficiența cardiacă cronică?
Tratamentul insuficienței cardiace cronice trebuie urmat toată viața și are drept scop reducerea semnelor și simptomelor. Acest tratament crește speranța de viață și scade riscul unei morți subite. În unele cazuri, manifestările insuficienței cardiace pot fi eliminate prin vindecarea bolii care a determinat disfuncția cardiacă. Spre exemplu, înlocuirea unei valve sau controlul ritmului cardiac pot vindeca insuficiența cardiacă. De cele mai multe ori însă, tratamentul insuficienței cardiace implică o combinație de medicamente sau dispozitive care să ajute inima să se contracte normal.
În funcție de simptomele pe care le acuză fiecare persoană, medicul compune o schemă de tratament combinând medicamente din mai mult clase de substanțe. Cele mai utilizate sunt inhibitorii de enzimă de conversie, blocanții de receptori de angiotensină II, beta blocantele, diureticele, antagoniștii de aldosteron și substanțele inotrop pozitive.
Poate fi prevenită apariția insuficienței cardiace?
Insuficiența cardiacă poate fi prevenită în măsura în care sunt eliminați factorii de risc controlabili. Dintre aceștia, boala coronariană ischemică și hipertensiunea arterială pot fi ținute sub control extrem de eficient, pe lângă medicația uzuală, și prin modificări ale stilului de viață. Cele mai importante elemente ale unui stil de viață sănătos sunt renunțarea la fumat, menținerea unei greutăți corporale adecvate prin exerciții fizice regulate și dieta sănătoasă. În plus, este foarte importantă menținerea sub control a bolilor care pot provoca insuficiență cardiacă. Tratamentul prescris de medic trebuie urmat cu strictețe pentru a nu permite evoluția afecțiunilor care suprasolicită inima și conduc la deficiențe în funcționalitatea sa.
