Ema Pendiuc va descoperi oamenii obişnuiţi cu poveşti extraordinare
Ema Pendiuc revine la Romantica, sâmbătă, 20 septembrie începând cu orele 12.15, într-un nou sezon “9409-Romantica”. Moderatoarea va realiza un talk show în care telespectatorii vor regăsi teme de discuţie legate de aspectele vieţii lor de zi cu zi, de problemele cu care şi ei s-au confruntat la un moment dat sau s-ar putea confrunta în viitor, dar şi soluţii la aceste probleme, pe care le-au găsit oamenii obilşnuiţi şi vedetele când au trecut prin situaţii dificile. Emisiunea îşi propune să transmită telespectatorilor o stare de optimism, de încurajare şi de relaxare, potrivită unei după-amieze de weekend. Până la final, telespectatorul va simţi că a învăţat o “lecţie de viaţă” preţioasă de la oameni care prin forţa exemplului personal, s-au dovedit învingători. Oricine poate descoperi astfel de poveşti şi mai ales recunoaşte experienţe de viaţă uimitoare şi conştientiza faptul că există printre noi oameni care îşi urmează vocaţia indiferent de sacrificiu sau sunt capabili să depăşească orice obstacol pentru a-şi îndeplini visul.
Echipa de la “9409-Romantica” îşi propune să scoată la iveala şi să promoveze adevăratele valori din România, oamenii simpli, fără notorietate, dar care în comunitatea lor sunt oameni harnici, serioşi, care fac lucruri excepţionale, care ating performaţe uluitoare şi care merită pe deplin să devină modele demne de urmat pentru orice român.
În prima ediţie, telespectatorii vor urmări poveştile absolut uluitoare ale Mihaelei Turcanu, o tânără de 20 de ani din Constanţa care deja ştie ce înseamnă o viaţă grea şi povestea Floricăi Topârceanu, o doamnă care la 46 de ani a hotărât să locuiască o vreme în Antarctica. Multe surprize le aşteaptă pe aceste doamne, inclusiv câte o vedetă a căror poveşti de viaţă se aseamănă cu ale lor.
Poveştile de viaţă ale invitatelor din ediţia de sâmbătă, 20 septembrie “9409-Romantica”:
Protagonista noastra se numeste Mihaela Turcanu, este din Constanta si are 20 ani. A terminat cu 10 pe linie primul an de facultate si-l va incepe pe al doilea la 1 octombrie, in cadrul Universitatii Politehnica Bucuresti, la sectia Ingineria Mediului.
A fost si este un copil model: a obtinut numai premiul I 12 ani la rand, cuminte si responsabila, gospodina acasa si prieten de nadejde la nevoie, un copil cum si-ar dori orice parinte. Numai ca ea nu are nici un parinte care sa se mandreasca cu ea. Tatal ei a murit pe cand ea avea doar 3 ani; a plecat intr-o dimineata de acasa, iar seara a facut comotie cerebrala si a murit. Acum 5 ani, mama ei a patit ceva asemanator: s-a intors dupa-amiaza de la servici iar seara acuza dureri de ochi. A fost internata, a intrat in coma, si in 24 de ore a murit. Doua luni mai tarziu, murea si bunica din partea mamei.
Desi viata a pus-o greu la incercare, Mihaela nu a dezarmat. A avut in continuare aceleasi rezultate bune la invatatura, s-a ocupat de cresterea si educatia fratelui ei mai mic decat ea cu 11 luni si i-a devenit acestuia ca o mama. Mihaela este o fire vesela, vede intotdeauna jumatatea plina a paharului, si este un exemplu de tarie si vointa pentru multi adolescenti de varsta ei, si nu numai.
Este pasionata de biologie, de culoarea verde, o admira foarte mult pe Ada Milea si ii place Vita de Vie. Daca s-ar putea ca toata viata sa fie verde, in versuri de Vita de Vie, ar fi minunat.
Florica Toparceanu este, intai de toate, un biolog renumit. Ii place atat de mult cercetarea, incat a indraznit, la cei 46 de ani ai sai, sa ia parte la o aventura uluitoare pentru o femeie: sa locuiasca o vreme in Antarctica…
Cat e risc nebunesc in pasiunea ei si cat e stiinta? Cat e calcul si cat e hazard si ce calitati iti trebuie ca sa faci asta? Dar mai ales cum impaca o femeie cariera ei stiintifica cu regulile de fier ale traiului vreme de luni de zile pe calota de gheata a lumii?
Florica Toparceanu este zilnic "la lucru", in laboratoarele Institutului de Virusologie al Academiei Romane, un loc cuminte, asezat, "invelit" de liniste academica si inconjurat de microscoape, pipete si balante electronice. In lumina cruda a diminetii, tacerea din incapere are parca o consistenta aproape materiala. Mesele din laborator, albe, uriase, imbracate in faianta si randurile de flacoane ordonate aproape militareste, apoi cutiutele plate pline cu un gel colorat (albastru, portocaliu, verde, ciclamen) iti dau o senzatie de decor aranjat, cumva ireal. Femeia – blonda si eleganta, imbracata intr-o bluza alba, scrobita – ridica cu grija flaconul gros de cristal si il priveste in lumina. Gesturile ei sunt calme, ample, rotunjite si totusi precise, aproape taioase, ca de chirurg. Inauntru, gelul de un galben-greu, curat si translucid sclipeste ciudat in soare. Palpita cumva, de parca acolo s-ar afla un organism viu, care respira si simte cu propriile-i puteri. De fapt, aflu ca asta si este. O proba de microorganisme recoltata si adusa din expeditia antarctica a Floricai. Un fel de casa pentru niste fiinte microscopice ajunse aici din lumea inghetata aflata la capatul Pamantului.
{mosloadposition user10}
