Peste 200 de oameni au participat ieri, 30 ianuarie, la cinema Elvira Popescu din București la premiera filmului documentar “Delta Dunării –paradisul aproape pierdut” lansat de Asociația Salvați Dunărea și Delta cu ocazia Zilei Internaționale a Zonelor Umede. Sala a fost neîncăpătoare pentru publicul care a participat la proiecție și la dezbaterea care a urmat acesteia, alături de: Ivan Patzaichin, Edward Bratfanof (Guvernator al Rezervației Biosferei Delta Dunării), Eugen Petrescu (Societatea Ornitologică Română) și echipa de producție de la Mediana Communication. Discuția a fost moderată de Liviu Mihaiu, președintele Asociației Salvați Dunărea și Delta. Mesajul pe care Asociația doreste să-l transmită prin acest documentar este că biodiversitatea nu reprezintă un lux, ci o necesitate, iar continuarea degradării Deltei ne va lăsa mai săraci decât ne putem permite.
Filmul face parte din proiectul “Delta Dunării – Paradisul aproape pierdut” implementat de Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta în parteneriat cu Administraţia Biosferei Delta Dunării, cofinanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operaţional Sectorial Mediu. Alături de alte 65 de minidocumentare despre specii periclitate din Delta Dunarii, el are rolul de a informa şi ridica nivelul de conştientizare cu privire la protejarea biodiversităţii Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Filmul narează tragedia Deltei singura delte declarată rezervaţie a biosferei de către UNESCO: impactul negativ al activității umane din perioada comunistă – desecările și îndiguirile pentru obținerea de teren agricol au perturbat profund echilibrul ecologic al zonei, dar și pe cel social. “Delta le-a fost luată oamenilor” (Ivan Patzaichin). Comunitățile de pescari au intrat în planul de industrializare, regulile și cutumele care le-au orânduit de secole s-au pierdut într-un timp prea scurt ca să permită menținerea calității vieții.
Ca urmare, problemele sociale cu care se confruntă această zonă în momentul de față – depopulare, îmbătrânire, sunt un indicator pentru situația în declin a mediului natural, respectiv pierderea biodiversității. Soluțiile există dar întârzie să vină. De exemplu, deși necesitatea renaturarii zonelor îndiguite și desecate în perioada comunistă a fost afirmată în numeroase rânduri de autoritățile responsabile, reconstrucția ecologica nu este o realitate nici pâna în prezent. În plus, presiunile pentru extinderea terenurilor agricole nu sunt, din păcate, de domeniul trecutului.
“Delta Dunării are pe teritoriul ei, ca zone strict protejate, doar 50 600 ha din 550 000 ha iar ca zone economice 306 000 ha . În mod normal, această titulatura, de «zonă economică» nu are ce să caute într-o rezervație de patrimoniu mondial. Deși este considerată o zonă prioritară de reconstrucție ecologică, deși este inclusă într-un plan de management pentru conservarea biodiversității, totuși s-au renaturat doar 15 000 ha”. (Liviu Mihaiu, Președintele Salvați Dunărea și Delta)
În cadrul discuției ce a urmat proiecției, acentul a fost pus pe necesitatea educației. Guvernatorul Deltei, Edward Bratfanof, a menționat necesitatea schimbării atitudinii față de mediul înconjurător, de la localnici la turiști și autorități publice punctând totodată necesitatea asigurării liniilor de finanțare direcționate pentru campanii de educare și informare. Ornitologul Eugen Petrescu a subliniat că lipsa personalului corespunzător pregătit din cadrul Administrației Biosferei Delta Dunării este un alt factor care contribuie la degradarea zonei. Ivan Patzaichin a făcut apel la bun-simț, arătând că trebuie construită o alternativă pentru localnicii Deltei, o alternativă sustenabilă care să-i căștige nu care să le impună. Iliuță Goean, operator turism și fotograf, a dat exemplul turiștilor străini care vin foarte informați, ei fiind principalii “consumatori” de turism responsabil.
Documentarul va fi disponibil în curând pe DVD și online pe canalul Youtube al Salvați Dunărea și Delta .
Despre zonele umede de importantă internațională din România și Convenția Ramsar
În fiecare an sărbătorim Ziua Internațională a Zonelor Umede pe 2 februarie, dată care marchează semnarea în 1971 a Convenţiei asupra zonelor umede (Conventia Ramsar). Tratatul interguvernamental a intrat în vigoare în România în 1991, când Rezervaţia Biosferei Delta Dunării a fost recunoscută ca zonă umedă de importanţă internaţională, mai ales ca habitat al păsărilor de apă.
România are în prezent 12 situri desemnate prin Convenţia Ramsar ca zone umede de importanță internațională, cu o suprafață totală de 923.597 ha, dintre care menționăm și Insula Mică a Brăilei, Parcul Natural Comana, Parcul Natural Porțile de Fier. Zonele umede (întinderi de bălți, mlaștini, turbării, de ape natural sau artificiale, permanente sau temporare) pun la dispoziția oamenilor, în mod gratuit, un număr însemnat de servicii și produse, de exemplu, hrana, întreținerea calității apei prin filtrarea poluanților, controlul inundațiilor, reducerea eroziunii, reținerea carbonului, funcții recreative, culturale și stiintifice iar lista poate continua. Aceste zone sunt ecosisteme foarte productive, iar motorul lor este biodiversitatea. Identitatea, tradițiile și bunăstarea comunităților locale care trăiesc în zonele umede sunt în directă legătură cu calitatea mediului înconjurător.
Misiunea Convenției Ramsar este conservarea și folosirea înțeleaptă a zonelor umede prin acțiuni locale, regionale și naționale și cooperare internațională – o contribuție care să ducă la dezvoltarea lor sustenabilă în întreaga lume. În România, 2 cele mai importante zone incluse în Convenția Ramsar sunt Rezervația Biosferei Delta Dunării și Balta Mică a Brăilei. Delta Dunării este o zonă fluvială formată din grinduri nisipoase și lacuri cu vegetație bogată, zone de tranziție cu lacuri deschise, plauri și hașmacuri, și o zonă marină dominată de dune și complexe marine costiere. Zona este bogată în floră și faună. Rezervația este un important habitat pentru păsările de apă. Specifică zonei este populația de cormorani și pelicani. Populația localităților răspândite de-a lungul Deltei are legături culturale specifice ecosistemului deltaic. Activitățile tradiționale sunt pescuitul, agricultura în ferme mici și turismul.
