Fundația Conservation Carpathia cu partenerul Asociația Ocolul Silvic Carpathia au finalizat reîmpădurirea de toamnă a unor terenuri grav degradate în Munții Făgăraș, adăugând încă 14 hectare celor 73 deja plantate în primăvară și totalizând un numar de 375.000 de puieți de fag, paltin, brad si molid.
Toate lucrările silvice s-au desfășurat în condiții foarte dificile, atât primăvara cât și toamna, împreună cu aproximativ 200 de zilieri diferiți, organizați în echipe mici, oameni angajați din satele învecinate.
Specialiștii fundației au încheiat cu succes plantarea în 2020 pe 87 de hectare din Munții Făgăraș. În ultimii nouă ani conservaționiștii au umplut cu 2.9 milioane de puieți golurile lăsate în munte de exploatările agresive făcute în urmă cu 10-15 ani, pe un total de circa 830 de hectare, în munții Făgăraș, Iezer-Păpușa și Leaota.
Începând de anul trecut, datorită volumului mare de muncă au recurs și la externalizarea lucrărilor de reîmpădurire unui furnizor local din zona Rucăr, județul Argeș, creând astfel mai multe locuri de muncă în zona rurală învecinată.
Ce presupune reconstrucția ecologică?
Cea mai vizibilă activitate și cea mai populară este plantarea. Dar puțini oameni din afara sistemului cunosc eforturile depuse pentru a avea o nouă pădure.
Înainte de replantare, se face o inventariere a parcelelor forestiere pentru a afla nivelul de regenerare existent și pentru a înțelege compoziția inițială a speciilor, astfel încât măsurile să fie cel mai bine orientate către refacerea habitatelor originare. Lipsa speciilor cu importanță pentru biodiversitate, cum ar fi frasinul, ulmul, paltinul, scorușul sau tisa a condus la o degradare a calității ecologice a pădurilor.
Pentru a reface ecosistemului forestier inițial, fundația, prin ocolul silvic propriu, crește în cele nouă pepiniere și două solarii speciile care lipsesc și plantează puieți fără valoare din punct de vedere comercial, dar foarte importanți pentru biodiversitate.
În funcție de specie, pentru a obține un puiet viabil, durează între 3 și 5 ani, la care se adaugă, în medie, 5 ani de îngrijire în munte, a puieților plantați: monitorizare, recompletare, dacă s-au uscat, tăierea ierbii din jurul lor, pentru a nu fi sufocați de vegetația care are un ritm mai alert de creștere.
“Combaterea eroziunii solului este un pas foarte important în reconstrucția ecologică: ploile torențiale au spălat versanții dezgoliți, iar șanțurile pe care au fost târâți buștenii s-au transformat în ravene și de 3 metri adâncime. Noi umplem șanțurile cu resturi rămase din exploatările vechi și, cu ajutorul unor excavatoare mici, umplem cu pământ și refacem înclinația naturală a terenurilor, după care intervenim cu plantări, pentru fixare. Dacă nu s-a mai putut face dreptate pentru pădure, măcar să încercăm să reparăm greșelile altora din trecut. Natura are nevoie de respect. Și noi, oamenii, de natură. Un aspect foarte important este cel socio-economic. Peste 200 de zilieri angajați anual pentru diverse activități silvice au o sursă importantă de venit la sat. Ne bazăm pe ei – munca la pădure este departe de a fi una ușoară și este normal să fie bine plătită. Fondurile accesate de la Comisia Europeană, prin proiectul LIFE Nature, suplimentate de alte granturi/donații private (Fundația OAK, Mossy Earth, Forests without Frontiers, Zentiva, Agent Green etc.) ne ajută să cumpărăm și să refacem circa 100 de hectare anual.”, declară Mihai Zotta, șef Ocol silvic CARPATHIA.
Lege versus realitate
Realitatea tăierilor ilegale, chiar și după 10-15 ani, este una dură. Cu cât tăierile rase au fost mai întinse și la mai mare altitudine, cu atât forța pădurii de a se reface, de a se regenera în mod natural a fost mai scăzută. Dezastrele ecologice există și se văd și din satelit și în teren.
Legislația silvică prevede obligativitatea proprietarilor de a planta, dacă pădurea nu se reface singură, în termen de maxim doi ani de la o tăiere. Dar în zonele unde tăierile au fost ilegale, rar s-a pus această problemă.
“De cele mai multe ori este socotit prejudiciul ce ține strict de arborii tăiați, nu și de daunele cauzate de efectele secundare, provocate de activități nesustenabile. În zona noastră de proiect am asistat cel mai des la eroziunea solului și colmatarea apelor potabile, inundații agresive și la restângerea habitatului animalelor sălbatice. Refacerea unui ecosistem este cel mai greu lucru, pentru că nu ai cum să pui la loc tot ce a existat acolo înainte, oricât ne străduim. Milităm pentru un mai bun echilibru și se pare că incomodăm foarte mult având în vedere atacurile cu discurs agresiv naționalist din ultima vreme, care se bazează pe influențarea prin vorbe, pe când în teren sunt fapte și rezultate.” declară Mihai Zotta, șef Ocol Silvic CARPATHIA.
