George Ivanovitch Gurdjieff
Editura Herald
George Ivanovitch Gurdjieff (1866-1949) „a privit cunoasterea realitatii – ceea ce el numea adevarata „cunoastere a fiintei” – ca pe un curent ce curge din vechea Antichitate, trecand de la o epoca la alta, de la un om la altul, de la o rasa la alta. El a privit aceasta cunoastere ca pe un mijloc indispensabil de a obtine libertatea interioara.” (p. 5, Cuvant inainte)
Gurdjieff spune ca exista, de obicei, trei cai utilizate pentru transformarea spirituala – „calea fachirului” (accentul fiind pus pe dominarea corpului fizic), „calea calugarului” (ce pune accent pe credinta) si „calea yoghinului” (care se orienteaza pe dezvoltarea mintii). El propune o a „Patra Cale” care implica dezvoltarea tuturor celorlalte trei cai in acelasi timp.
Cititorii ar trebui sa fie pregatiti pentru o noua viziune, „pentru o provocare iconoclasta ce merfe pana la fundatiile modului nostru modern de perceptie a lumii. (…) Astfel, realitatea nu trebuie perceputa printr-o privire din exterior – o viziune mistica a pamantului sau a cerurilor -, ci prin intoarcerea spre interior si transcenderea timpului si spatiului.” (p. 11)
Volumul aparut recent la Editura Herald este usor de urmarit, iar invataturile/ideile lui Gurdjieff sunt usor de inteles. Capitolele scurte, grupate pe cateva mari sectiuni, fac accesibila teoria lui Gurdjieff oricui doreste sa aiba o alta viziune – una mai cuprinzatoare asupra lumii si asupra omului.
Se porneste de la fiinta – mai ales ca relatia fiinta-univers a fost una care a preocupat lumea inca din Antichitate. Gurdjieff considera ca Marea Cunoastere este aceeasi, insa forma in care s-a exprimat s-a modificat in funtie de momentul istoric si de loc. Urmeaza o parte intitulata „Masina noastra omeneasca” in care este prezentat omul cu functii, centri si starile de constienta. Se trece apoi la univers – „Lumi in interiorul lumilor” si se vorbeste, printre altele, despre „Legea celor trei forte” si despre „Legea octavelor”; urmeaza „Posibilitatea evolutiei” (se revine si se completeaza anumite informatii despre unul dintre tipurile de constienta pe care le putem atinge). Urmeaza o parte dedicata „scopului religiei”, pentru ca apoi sa se mearga mai departe, propunandu-se ceva nou in „Cautand calea”. Ultimele capitole pun accent pe modul in care fiecare se poate schimba – ce trebuie facut – pentru a ajunge la starea superioara de constienta descrisa anterior – partile „Un studiu practic”, „O munca pentru constienta”, „Spre eliberare”, iar ultima parte, „Cunoasterea fiintei” aduce in prim plan arta obiectiva, simbologia si cunoasterea de sine si altele.
Cercetarea lui Gurdjieff este impresionanta, iar conexiunile facute de el sunt cel putin interesante. Viziunea lui asupra omului si asupa universului merita sa fie descoperita si inteleasa si, de ce nu, pusa in practica de toti cei care rezoneaza cu aceasta.
