„Ne folosim telefoanele atât de firesc, încât cred că nici nu mai sesizăm faptul că verificarea mesajelor în timp ce lucrăm la altceva ar ține de multitasking. (…) Și asta este o problemă! Simplu fapt de a avea telefonul lângă tine și de a primi mesaje la fiecare 10 minute, în timp ce încerci să lucrezi, este în sine o formă de comutare a atenției, iar efectele se fac simțite și în cazul tău”, spune jurnalistul Johann Hari, autorul cărții Hoții de atenție. De ce nu te poți concentra, publicate la Editura Trei, în colecția „Psihologia pentru toți”.
Termenul de multitasking a fost inițial, în anii `60, asociat primelor calculatoare inventate, care aveau mai mult de un procesor și care, într-adevăr, îndeplineau mai multe sarcini în același timp. Ulterior a fost introdus și folosit pentru a descrie un stil de lucru al oamenilor, într-o nevoie crescută de a menține performanța și de a face față sarcinilor de serviciu. În același timp cu gestionarea numeroaselor surse de informații și comunicare digitală – mail, mesaje din diferite aplicații sau rețele sociale. În mod concret, însă, spun specialiștii, acest lucru nu doar că nu se întâmplă de fapt, dar consecințele pe termen scurt, mediu și lung sunt exact opusul a ceea ce oamenii cred că rezolvă într-un timp mai scurt sau într-un mod în care se adaptează la tehnologie.
Intervievat de Hari pe tema atenției, cercetătorul Earl Miller, recompensat cu cele mai prestigioase premii mondiale în Neuroștiințe, afirmă că oamenii și-au construit mai degrabă un pattern cognitiv greșit, în care se străduiesc să funcționeze mental și emoțional. În loc să înțeleagă și să accepte limitările fiziologiei și să se adapteze acestora, nu unui mediu nociv și iluziei multitaskingului. „Creierul nostru poate să producă, în plan conștient, unul sau două gânduri în același timp. Atât. (…) În loc să acceptăm acest fapt, am inventat un mit conform căruia, de fapt, ne putem gândi la trei, patru, zece lucruri în același timp”, spune profesorul de Neuroștiințe din departamentul „Brain and Cognitive Sciences” al Massachusetts Institute of Technology (MIT). „În realitate, mintea nu face decât să jongleze, în creier se produce o continuă alternare și reconfigurare de la o activitate la alta, iar asta vine cu un cost”. Această abordare a fluxului neîncetat de informații, prin întreruperi constante, contribuie nu doar la un nivel sporit de stres zilnic, cu efecte asupra bunăstării mentale, emoționale și fizice, dar și la alte patru consecințe negative, de care oamenii sunt mai puțin conștienți:
- Comutarea frecventă a atenției duce la scăderea IQ-ului și a performanței. „Dacă îți verifici des mesajele în timp ce lucrezi, nu pierzi doar timpul pe care îl aloci acestora, ci și timpul de care ai nevoie pentru a te reconecta la ce făceai anterior, care poate fi mult mai lung”, precizează Hari, explicând de ce aceasta nu e doar o simplă distragere, cum ar putea fi percepută inițial, ci pierderea unui timp mai îndelungat. În plus, studiile arată că în timpul acestui proces scade și coeficientul de inteligență. Un studiu realizat de Hewlett-Packard a analizat IQ-ul unor angajați în două situații: prima, când aceștia lucrau neîntrerupt. A doua când primeau în același timp e-mailuri și telefoane. Studiul a demostrat că „distragerea cauzată de tehnologie” a generat, în medie, o scădere cu 10 puncte procentuale a IQ-ului. Alte studii au demonstrat o scădere și mai dramatică a performanței. O cercetare realizată de Laboratorul pentru interacțiunea om-computer a Universității Carnegie Mellon a desfășurat un experiment cu 136 de studenți. O parte a avut telefoanele deschise și a primit mesaje la intervale neregulate în timpului unui test, cealaltă parte a susținut testarea fără întreruperi. Prima categorie a înregistrat o scădere a performanței cu 20%, sau chiar 30%, potrivit altor studii.
- „Efectul de gafă”. Creierul este predispus la greșeli, spune Earl Miller, iar alternarea între activități poate duce la erori care nu s-ar fi întâmplat dacă atenția era concentrată pe finalizarea unei singure sarcini. „Când sari de la o activitate la alta, creierul tău trebuie să dea un pic înapoi pentru a vedea unde a rămas și a-și relua activitatea. (…) Iar gândirea devine mai superficială, pentru că petreci mult timp corectând erori și verificând unde ai rămas”.
- Secătuirea creativității, un efect pe termen mediu și lung. Creativitatea se dezvoltă și crește din noi conexiuni neuronale pe care creierul le face pe baza a ceea ce oamenii au văzut, auzit și învățat. Acest proces are loc la nivel inconștient, atunci când creierul are suficient timp să proceseze și să genereze noi idei sau să asocieze gânduri care la prima vedere nu ar avea cum să fie conectate între ele, punctează interlocutorul lui Hari. „Dacă o bună parte din timpul necesar creierului pentru procesare este petrecut în activități de reconectare și corectare de greșeli, pur și simplu acesta are mai puține șanse de a realiza legături asociative noi și de a avea idei cu adevărat originale și creative”, iar uneori apar blocaje în care oamenii nu mai pot identifica nici cele mai simple soluții de rezolvare de probleme.
- „Efectul de slăbire a memoriei”. Un alt studiu realizat de UCLA (University of California, Los Angeles) a demonstrat că subiecții experimentului de a lucra la două sarcini în același timp nu și-au mai amintit la fel de bine ce au făcut, comparativ cu cei care au desfășurat o singură sarcină. „Acest efect de slăbire a memoriei se produce pentru că e nevoie de un spațiu mental și o energie psihică pentru a converti experiențele în amintiri”.
Care sunt soluțiile identificate de autorul uneia dintre cele mai complete cărți dedicate acestui subiect, cum le putem aplica la nivel individual și cum ne ajută în mod real acestea, Johann Hari explică pe înțelesul tuturor în cel mai recent bestseller New York Times, Hoții de atenție. De ce nu te poți concentra. În plus, cei interesați pot aprofunda informațiile puse la dispoziție de acesta pe site-ul https://stolenfocusbook.com/, unde se regăsesc 400 de note suplimentare, interviurile integrale și informații despre cele 250 de studii care stau la baza cărții.
