pe care nu a putut să şi-l exercite pe motiv de boală
În hotărârea de astăzi, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene interpretează dreptul la concediul anual plătit consacrat de directiva comunitară privind timpul de lucru1.
Această interpretare a fost solicitată de Landesarbeitsgericht Düsseldorf (Germania) şi de House of Lords (Regatul Unit) în cauze privind dreptul la concediul anual plătit al unor lucrători care se află în concediu medical. Landesarbeitsgericht (instanţă germană regională competentă în materia litigiilor de muncă) are de soluţionat o cerere de compensare a concediului anual plătit formulată de un lucrător care nu şi-a putut exercita dreptul la acest concediu din cauza unei incapacităţi de muncă ce a condus la pensionarea lucrătorului. Potrivit dispoziţiilor germane relevante, dreptul lucrătorului la concediul anual plătit neefectuat se stinge la sfârşitul anului calendaristic avut în vedere şi cel mai târziu la sfârşitul unei perioade de report care, cu excepţia unei derogări în favoarea lucrătorului stabilite prin convenţie colectivă, are o durată de trei luni. În cazul în care lucrătorul s-a aflat în incapacitate de muncă până la sfârşitul acestei perioade de report, concediile anuale plătite neefectuate nu trebuie să fie compensate printr-o indemnizaţie la încetarea raportului de muncă.
În afara unei cereri similare de compensare pentru concediul anual neefectuat în perioada de referinţă definită de dreptul britanic, House of Lords mai are de soluţionat şi cazul unui lucrător care, în cursul unui concediu medical pe durată nedeterminată, i-a solicitat angajatorului său să efectueze, în următoarele două luni de la cererea sa, câteva zile de concediu anual plătit.
În hotărârea sa, Curtea aminteşte că dreptul la concediul medical şi modalităţile de exercitare a acestui drept nu sunt reglementate de dreptul comunitar. În ceea ce priveşte dreptul la concediul anual plătit, statele membre definesc condiţiile de exercitare şi de punere în aplicare a acestuia, prin precizarea împrejurărilor concrete în care lucrătorii îl pot exercita, fără însă ca însăşi existenţa acestui drept să poată fi supusă vreunor condiţii.
1Articolul 7 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, p. 9, Ediţie specială, 05/vol. 7, p. 3).
În aceste context, dreptul la concediul anual plătit, consacrat de directiva privind timpul de lucru, nu se opune, în principiu, nici efectuării unui concediu anual plătit în perioada unui concediu medical, nici interzicerii unei astfel de efectuări, însă sub rezerva ca, în acest din urmă caz, lucrătorul vizat să aibă posibilitatea de a-şi exercita dreptul la concediu în altă perioadă.
Deşi modalităţile de exercitare a dreptului la concediul anual plătit în diferitele state membre sunt reglementate de acestea, modalităţile de reportare a unui concediu neefectuat sunt totuşi subordonate anumitor limite.
Sub acest aspect, Curtea arată că dreptul la concediul anual al unui lucrător aflat în concediu medical prescris în mod legal nu poate fi condiţionat de obligaţia de a fi lucrat efectiv în perioada de referinţă prevăzută într-un stat membru. În consecinţă, un stat membru poate să prevadă pierderea dreptului la concediul anual plătit la sfârşitul unei perioade de referinţă sau a unei perioade de report, numai cu condiţia ca lucrătorul vizat să fi avut în mod efectiv posibilitatea de a-şi exercita dreptul la concediu.
Or, Curtea constată că un lucrător care se află în concediu medical întreaga perioadă de referinţă şi perioadă de report stabilite de dreptul naţional este lipsit de orice posibilitate de a beneficia de concediul său anual plătit. Aceeaşi este situaţia în cazul unui lucrător care a lucrat în timpul unei părţi din perioada de referinţă înainte de a intra în concediu medical.
Curtea concluzionează că dreptul la concediul anual plătit nu trebuie să se stingă la expirarea perioadei de referinţă şi/sau a unei perioade de report stabilite de dreptul naţional, atunci când lucrătorul s-a aflat în concediu medical întreaga perioadă de referinţă sau o parte a acesteia şi incapacitatea sa de muncă a continuat până la încetarea raportului său de muncă, motiv pentru care nu a putut să îşi exercite dreptul la concediul anual plătit.
În ceea ce priveşte dreptul la o compensaţie financiară, la încetarea raportului de muncă, pentru concediul anual plătit pe care lucrătorul nu a putut să îl efectueze, Curtea declară că o astfel de compensaţie trebuie calculată în aşa fel încât lucrătorul în cauză să fie pus într-o situaţie comparabilă cu cea în care s-ar fi aflat dacă şi-ar fi exercitat dreptul menţionat în timpul raportului său de muncă. Rezultă că remuneraţia obişnuită a lucrătorului, care este cea care trebuie menţinută în perioada de repaus ce corespunde concediului anual plătit, este de asemenea determinantă în ceea ce priveşte calculul compensaţiei financiare pentru concediul anual neefectuat la încetarea raportului de muncă.
{mosloadposition user10}
