că promovarea unei „limbi personale adoptive” duce la întărirea multilingvismului şi a dialogului intercultural
Grupul de intelectuali instituit pentru a consilia Comisia cu privire la contribuţia multilingvismului la dialogul intercultural şi-a prezentat astăzi Comisarului Leonard Orban raportul intitulat „O provocare plină de avantaje”. În contextul Anului Dialogului Intercultural 2008, grupul, prezidat de Amin Maalouf, formulează propuneri relative la modul în care limbile străine pot stimula dialogul intercultural şi înţelegerea reciprocă stabilind o legătură clară între diversitatea lingvistică şi integrarea europeană. Aceste concluzii ar trebui să animeze discuţiile în cadrul primei conferinţe ministeriale privind multilingvismul, programată pentru 15 februarie. Grupul se concentrează pe cetăţenii cu o „a doua limbă maternă”, numită de asemenea o „limbă personală adoptivă”, cu care aceştia se identifică din motive personale sau profesionale. „Abordarea susţinută de Grupul de intelectuali va genera dezbateri în acest an al dialogului intercultural”, a declarat Comisarul Leonard Orban. „Propunerile prezentate sunt în acord cu dorinţa exprimată de şefii de stat şi de guvern din UE în anul 2002 la Barcelona, de introducere a „limbii materne plus două” limbi străine în educaţia UE. O bună cunoaştere a altor limbi străine creează punţi şi promovează înţelegerea între culturi.”
Limba personală adoptivă este deja o realitate pentru un număr din ce în ce mai mare de cetăţeni ai UE care se identifică cu cealaltă limbă la un nivel personal, cultural sau profesional.
Două puncte principale pot fi identificate din propuneri:
1) Relaţiile bilaterale dintre ţările UE ar trebui să încurajeze mai degrabă limbile celor două ţări implicate decât o a treia limbă. Fiecare ţară trebuie să dispună de suficienţi vorbitori competenţi ai celorlaltor limbi.
2) UE trebuie să promoveze conceptul de „limbă personală adoptivă”, care trebuie privită ca o „a doua limbă maternă”, fiecare cetăţean european fiind motivat să înveţe o limbă străină. Este necesar să fie parte integrantă a educaţiei şcolare/studiilor universitare ale fiecăruia şi a vieţii profesionale, strâns legată de aspecte care privesc istoria, cultura şi literatura. Această limbă adoptivă nu trebuie, în principiu, să fie aceea folosită pentru comunicarea internaţională.
În sprijinul acestor puncte, există o serie de considerente practice
1) Imigraţia are un impact din ce în ce mai mare asupra vieţii politice, economice şi intelectuale în Europa. Pentru imigranţi, limba personală adoptivă trebuie în mod normal să fie limba ţării în care aceştia au ales să trăiască.
2) Propriile limbi ale imigranţilor non-UE ar trebuie să fie incluse în limbile străine pe care cetăţenii UE vor fi încurajaţi să le înveţe.
3) Pentru acei europeni a căror limbă maternă ocupă o poziţie dominantă în lume, asimilarea unei limbi personale adoptive ar fi deosebit de importantă pentru a evita izolarea în monolingvism.
4) Pentru a se asigura că această diversitate lingvistică este menţinută, ţările ar trebui să înfiinţeze un organism comun însărcinat cu misiunea de a promova cunoaşterea celorlaltor limbi şi culturi.
Raportul complet al Grupului de intelectuali pentru dialogul intercultural este disponibil în 22 de limbi la:
//ec.europa.eu/education/policies/lang/languages_en.html
{mosloadposition user10}
