Pe durata instituirii stării de urgență, Guvernul României a adoptat o serie de măsuri fiscale, cu scopul de a veni în sprijinul contribuabililor aflați în dificultăți financiare, ca urmare a contextului generat de pandemie. Printre aceste măsuri, o amintim și pe cea referitoare la obligațiile fiscale principale, a căror exigibilitate la plată este cuprinsă între 21 martie 2020 și 25 iunie 2020, care nu vor fi considerate restante și, prin urmare, nu vor genera obligații fiscale accesorii sau acțiuni de executare silită – pe scurt, o înlesnire la plată.
Măsuri similare au fost luate de mai multe țări europene, fiind sugerate chiar de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică („OECD”). Printre acestea, se poate menționa cazul Belgiei, ce a adoptat un pachet legislativ, prin care acordă posibilitatea achitării eșalonate pe o perioadă de până la 24 luni a obligațiilor fiscale aferente acestei perioade, fără a impune obligații accesorii, dobânda legală sau necesitatea unor garanții. Astfel, contribuabililor le-a fost oferită o vizibilitate pe termen mediu-lung asupra modalităților de stingere a obligațiilor fiscale, post-criză.
Chiar dacă aceste măsuri au fost considerate de bun augur pentru mediul de afaceri din România pe durata stării de urgență, data de 25 iunie 2020 continuă să creeze contribuabililor dificultăți pe termen mediu și lung în ceea ce privește modul de gestionare a resurselor financiare disponibile.
Astfel, de la momentul adoptării, această măsură luată în România a fost însoțită de incertitudine, în special în ceea ce privește modul în care autoritățile statului vor decide să urmărească recuperarea sumelor restante, întrucât toate obligațiile fiscale aferente perioadei menționate mai sus vor deveni deodată exigibile, începând cu 25 iunie 2020.
Contribuabilii trebuie să plătească până pe 25 iunie obligaţiile fiscale aferente ultimelor patru luni
În contextul legislativ actual, contribuabilii care au decis amânarea la plată a obligațiilor fiscale principale pe durata aplicării acestei facilități (cu scadența la 25 martie, 25 aprilie și 25 mai), vor trebui să plătească până pe 25 iunie 2020 toate aceste obligații fiscale principale. Ceea ce inseamnă că unii contribuabili, și anume cei care nu și-au platit obligațiile fiscale în această perioadă din lipsa de lichidități, vor trebui să plătească până pe 25 iunie obligațiile fiscale aferente ultimelor patru luni.
„În acest caz, singurul instrument de reducere a sarcinii fiscale a contribuabililor și de susținere în perioade de dificultate financiară este reprezentat de eșalonarea la plată prevazută de Codul de Procedură Fiscală. Cu alte cuvinte, obligațiile fiscale principale și obligațiile fiscale accesorii pot fi eșalonate și plătite în rate egale de către contribuabili, pe o perioadă de maximum cinci ani. Totuși, există posibilitatea ca acest demers să nu fie accesibil tuturor contribuabililor sau chiar benefic financiar, întrucât există obligația constituirii unor garanții, iar autoritățile fiscale vor calcula dobânda legală aferentă fiecărei rate din graficul de eșalonare.”, a menționat Elena Dima, Tax Consultant, Mazars România.
Astfel, atragem atenția asupra faptului că anumiți contribuabili pot întâmpina dificultăți în solicitarea unei eșalonări, deoarece constituirea unei garanții, condiție obligatorie de altfel pentru acordarea eșalonării, nu poate fi îndeplinită de contribuabilii care nu dispun de suficiente disponibilități bănești ori, în lipsa acestora, nu dețin active care pot servi drept garanție.
Separat, dezavantajele pot interveni și pe parcursul perioadei de eșalonare. În acest sens, în cazul în care nu sunt respectate condițiile pentru menținerea valabilității eșalonării, contribuabilul pierde acest drept, precum și dreptul la anularea dobânzilor și penalităților datorate pe întreaga perioadă de eșalonare, autoritățile fiscale procedând, în același timp, și la executarea garanției.
Chiar și în cazurile în care contribuabilii plătitori de impozit pe profit finalizează eșalonarea, dobânda legală calculată pentru fiecare rată de eșalonare va reprezenta o cheltuială nedeductibilă.
Obligațiile fiscale accesorii se pot anula, sub rezerva îndeplinirii obligaţiilor declarative şi de plată până pe 15 decembrie
Mergând pe ideea degrevării sarcinii fiscale și de creștere a conformării la plată a obligațiilor fiscale, Guvernul României a adoptat o serie de acte normative, care prevăd anularea obligațiilor fiscale accesorii, sub rezerva îndeplinirii obligațiilor fiscale declarative și de plată de către contribuabili până pe 15 decembrie 2020.
„Această facilitate este aplicabilă pentru obligațiile accesorii aferente obligațiilor fiscale principale, care au scadența la 31 martie 2020, fie ele generate de plata sau depunerea cu întârziere a declarațiilor fiscale, emiterea unei decizii de impunere sau chiar rectificarea unor perioade fiscale precedente. Pentru a accesa această facilitate, contribuabilii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții la momentul depunerii cererii de anulare (dar nu mai târziu de 15 decembrie 2020): toate obligațiile fiscale principale se sting prin orice modalitate prevăzută de lege (i.e. plată, compensare, dare în plată etc.) și toate declarațiile fiscale, potrivit vectorului fiscal1 sunt depuse.”, a menționat Cristian Botezatu, Tax Assistant Manager, Mazars România.
Perioadele fiscale aferente stării de urgenţă nu au generat tranzacţii majore
Deși anularea obligațiilor fiscale accesorii este o măsură de bun augur în contextul actual, aceasta nu răspunde necesităților imediate ale contribuabililor și aici ne referim la obligațiile fiscale înregistrate pe durata stării de urgență și care vor deveni exigibile la 25 iunie 2020. Astfel, măsura fiscală menționată mai sus este aplicabilă doar obligațiilor fiscale principale, a căror scadență a intervenit până la 31 martie 2020. Astfel, în cazul amânării la plată a obligațiilor fiscale principale pentru durata stării de urgență, contribuabilii pot accesa această facilitate fiscală doar pentru obligațiile fiscale a căror scadență a fost cuprinsă între 21 și 31 martie 2020.
„În cazul anumitor contribuabili pentru care anul fiscal coincide cu anul calendaristic, sarcina fiscală cu impact semnificativ a fost reprezentată de impozitul pe profit anual, care a avut scadența pe 25 martie 2020, deoarece perioadele fiscale aferente stării de urgență nu au generat tranzacții majore. Deși anularea obligațiilor fiscale accesorii nu reprezintă întocmai sprijinul așteptat de marea majoritate a contribuabililor din România (în special cei care au optat pentru amânarea la plată a obligațiilor fiscale), această măsură a fost concepută cu scopul de a crește conformarea voluntară și gradul de colectare.”, a menționat Bianca Vlad, Partener, Tax Advisory, Mazars România.
Totuși, lăsând deoparte scopul urmărit de aceste măsuri fiscale, contribuabilii au oportunitatea de a beneficia de efectul imediat rezultat sub forma: i) conformării voluntare cu minimul de costuri fiscale; ii) îndreptarea erorilor in contemplarea unui viitor control fiscal, erori care de altfel ar genera obligații fiscale acesorii, în cazul în care ar fi impuse de către echipa de inspecție fiscală. Astfel, contribuabilii interesați să beneficieze de această facilitate (persoane fizice sau juridice) trebuie să:
- analizeze toate obligațiile fiscale, conform vectorului fiscal, inclusiv cele datorate către fondul de mediu, cu scopul de a verifica corectitudinea înregistrării lor în fișa de plătitor și de a solicita eventuale corecții;
- identifice și să rectifice eventuale aspecte neconforme, fie ele de ordin declarativ, mod de interpretare a legislației fiscale/ contabile sau al eligibilității facilității fiscale aplicate deja sau care pot fi aplicate.
Astfel, se crează premisele ca reanalizarea poziției fiscale și corectarea aspectele neconforme asupra căruia nu vor fi aplicabile contramăsuri (obligațiile accesorii vor putea fi anulate) să rezulte într-un moment „0”, de care trebuie să beneficieze toți contribuabilii persoane fizice și juridice.
¹ Vectorul fiscal reprezintă cumulul impozitelor și taxelor declarate la ANAF și care urmează să fie plătite de contribuabil în cursul derulării activității acestuia.
