Sector 1, cea mai nouă galerie de artă contemporană din București, îi așteaptă pe cei interesați la prima expoziție care va marca începutul unui program bine articulat într-un cadru ce concurează cu spațiile multor galerii celebre din afara țării. Expoziția, cu sprijin curatorial oferit de Bogdan Iacob, va putea fi vizitată începând cu data de 16 iunie 2017, ora 11:00.
Intitulată The exquisite corpse drinks the new wine, expoziția reunește lucrările a opt artiști contemporani care propun o analiză a celor mai noi demersuri în pictura actuală. Radu Băieş, István Betuker, Norbert Filep, Pavel Grosu, Lucian Popăilă, Marcel Rusu, Alexandra Şerban și Ioan Sbârciu își desfășoară cu toții activitatea în Cluj Napoca – un oraș ce a devenit în ultimul timp, într-o manieră destul de spectaculoasă, unul dintre punctele importante de pe harta lumii artistice internaționale contemporane.
Artiștii prezentați în The exquisite corpse drinks the new wine fac parte din generații diferite, cu toții împărtășesc o credință fermă în importanța și relevanța contemporană a picturii, în valoarea și semantica acesteia, precum și o apreciere fără rezerve a virtuozității tehnice și a frumuseții vizuale, pe care le asumă ca deziderate esențiale ale demersurilor lor artistice. Fiecare dintre ei posedă o personalitate artistică distinctă, diferențe de ton și mod în abordarea temelor și stiluri picturale clar si profund delimitate, transformând viziunea de ansamblu a expoziției într-o autentică provocare.
Titlul expoziției, care parafrazează o celebră acțiune colectivă și o manieră de lucru suprarealistă, constituie, de asemenea, o caracterizare metaforică, indirectă, dar adecvată pentru statutul contemporan al picturii în sine.
Intensitatea lucrărilor prezente în expoziție pleacă de la convingerea artiștilor că pictura funcționează și azi ca un mijloc expresiv versatil și prețios pentru a descrie și a conferi un sens simbolic realității exterioare, precum și pentru a explora angoase personale, pentru a da formă reveriilor individuale și pentru a întrupa sentimente și idei.
Expoziția va putea fi vizitată începând cu data de 16 iunie 2017, ora 11:00, pe Strada Băiculești, numărul 29, sector 1, București (în incinta Combinatului Fondului Plastic).
Despre Sector 1
Sector 1 este o galerie de artă contemporană, care funcționează ca un spațiu ce își dorește să contribuie la evoluția elitei artistice contemporane, punând pe primul loc ideile artistului, a cărui misiune este de a crea în mod liber, fără constrângeri.
Galeria găzduiește pe de-o parte operele creatorilor de conținut, iar pe de altă parte vine în întâmpinara iubitorilor de artă și de frumos care sprijină inițiativele creative.
Anexă – Cine sunt primii artiști prezentați de Galeria Sector 1
Un artist cu o nedezminţită admiraţie pentru clasici şi cu un stil pictural care prezintă vizibile afinităţi cu (neo)expresioniştii, Ioan Sbârciu posedă în fapt un temperament artistic romantic, pentru care arta trebuie să fie misterioasă, îndrăzneaţă şi tensionat frumoasă şi care speră că lucrările de artă pot fi redări senzuale ale unor stări de spirit sau ale sentimentelor neliniştitoare. Cu toate acestea, este un pictor profund contemporan, fiind acut conştient de imposibilitatea actuală a susţinerii efective a acestei paradigme eroice. Toate acestea fac ca opera sa să fie în egală măsură alimentată de hybris şi cizelată de o adâncă melancolie.
Radu Băieş este interesat de o tematică și de o imagerie pe care le abordează recurent, într-o căutare constantă de a găsi noi posibilități, noi interpretări lirice și metaforice ale unor fragmente banale și familiare din realitate. Reprezentările sale picturale ale unor simple elemente de peisaj ca un grup de copaci sau sau o turmă de oi, precum și naturile statice în care reprezintă, într-o repetiție însoțită de subtilă variație, aceeași canapea uzată, sunt pregnante memento-uri ale forței estetice și transfigurative a picturii.
Betuker István realizează picturi caracterizate de o elegantă simplitate a compoziției, de aluzii narative oarecum enigmatice și de o atmosferă de ansamblu încărcată psihologic, cu conotații existențialiste. Aparenta simplitate a lucrărilor sale este constant înșelătoare, o investigare mai intensă a acestora relevând componenta lor stranie, misterioasă. În scene impregnate de referințe psihanalitice mai degrabă sugerate decât explicite, Betuker amplasează personaje ce par adesea angajate în secvențe narative imprecis conturate, învăluite într-o lumină uneori intensă, alteori difuză, ce produce o atmosferă onirică, ireală.
Norbert Filep abordează pictura într-o manieră derutant modernistă, asumând abstracționismul ca principal registru semantic și instrument vizual, în lucrări ce par să adere la o rigurozitate geometrică a compoziției (care îl așează întrucâtva în postura unui atipic descendent al unor eroi ai avangardei ca Nicholson sau Ryman). Filep aplică însă culoarea pe suprafață folosind tușe viguroase și juxtapuneri surprinzătoare de tonuri și nuanțe cromatice, care conferă picturilor sale vibrație și tensiune, un pronunțat farmec tactil și senzualitate aparte, în același timp pregnantă și frustă.
Picturile lui Lucian Popăilă sunt încercări vizual fascinante de a reprezenta banalul, căruia îi sunt totodată conferite noblețe ontologică și un anume fel de statut iconic. Aplicând culoarea pe suprafața pânzei într-un proces caracterizat deopotrivă de dedicație disciplinată și de concizie, amintind de spiritul practicii tetracromiei bizantine, Popăilă impregnează majoritatea reprezentărilor sale picturale ale unor elemente banale, modeste, cum ar fi un tufiș sau o ramură, pe care le scrutează cu o atenție ce conduce la transfigurarea lor, cu o inconfundabilă intensitate spirituală și adesea cu o finețe aparte, vibrantă.
Tratând imaginile ca pe amintiri distorsionate și amintirile ca pe imagini distorsionate, Marcel Rusu utilizează diferite filtre cromatice și o precizie mimetică nu lipsită de finețe pentru a realiza picturi care sunt caracterizate de un aspect spectral și de o delicată concretețe. Imaginile originale sunt manipulate și ajung să îmbrace diferite conținuturi semantice și tonalități expresive, în funcție de natura și de intensitatea manipulării cromatice. Interpretările cu inflexiuni „metalice” conferă personajelor din picturi o prezență aproape sculpturală, în timp ce utilizarea unei game de griuri stinse le transportă în registrul spectralului.
Alexandra Şerban utilizează o abordare gestualistă a picturii pentru a construi imagini in care trei elemente esențiale, și anume onctuozitatea pigmentului, structura compozițională și sugestia luminii, interacționează pentru a produce efecte vizual spectaculoase. Lucrările sale recente reprezintă în mare parte fragmente de peisaj și de arhitectură aflate în stare de degradare, locuri abandonate ce par mai degrabă construite, decât descrise de materia picturală. Lucrările sale posedă o arhitectură interioară clar structurată, artista experimentând diferite relații perspectivale între axele verticală și orizontală.
Pavel Grosu este un tânăr artist cu o salutară nevoie de a experimenta, dar care își impune totodată standarde înalte și foarte personale de calitate tehnică și conceptuală. Folosește colajul digital ca instrument cu care construiește structuri compoziționale complexe, atent gândite, ulterior transpuse în pictură. O anumită atenție pentru maeștrii barocului și pentru academiștii ruși pot fi observate în majoritatea picturilor sale dramatic senzuale, în care bogăția tonurilor conduce la o savoare a texturilor, în timp ce o componentă dadaistă, un impuls formalist și elemente de mentalitate postmodernă se îmbină provocator în demersurile sale de deconstrucție și reconstrucție de imagine.
