Bernard Werber
Editura Nemira
V-ati intrebat vreodata cum ne percep celelalte fiinte de pe aceasta planeta? Ce crede un leu despre om? Dar un fluture? Dar… furnicile?
S-ar putea sa para ca Werber este un expert in furnici si a dorit sa transmita acest lucru tuturor. Dar cred ca v-ati insela. Daca primul roman a lasat aceasta impresie, cel putin in parte (desi analiza societatii umane era pregnanta si acolo), cel de-al doilea roman al seriei „Furnicile” arata foarte bine accentul pus pe omenire.
„Furnicile: Ziua furnicilor” reprezinta <momentul adevarului> si al marei confruntari intre oameni si furnici. Cu precizarea ca acest volum poate fi citit independent (chiar daca nu l-ati lecturat pe primul asadar) dar ca, evident, are mai mult sens si placerea cititorului este mai mare daca este citit ca o continuare, „Ziua furnicilor” cucereste cititorii de la primele pagini.
Totul se desfasoara pe trei planuri.
Niste crime savarsite de… un om invizibil. Sau cel putin asa pare. Comisarul Melies isi doreste sa claseze imediat primele trei crime, dar o jurnalista ii arata ca sunt multe de descoperit acolo. Cand alte crime sunt savarsite in acelasi mod – de o persoana care nu lasa nicio urma, parea ca nu a iesit pe nicaieri, usile si ferestrele caselor fiind inchise din interior – totul se complica, iar finalul/rezolvarea este surprinzator/surprinzatoare.
Cunostinta veche, furnica 103 683, este pusa in fata unei armate care trebuie sa ucida Degetele. Adica furnicile isi doresc sa distruga oamenii.
Cei care au patruns in subteran in primul volum si erau hraniti de furnici sunt pusi intr-o situatie dificila: furnicile nu doresc sa ii mai hraneasca.
Societatea furnicilor a fost divizata: unele considera Degetele zei, altele urmaresc sa ii distruga. Iar pentru aceasta sunt capabile si sa isi omoare semenele.
Cele trei planuri se intrepatrund foarte bine. Actiunea este, de asemenea, bine dozata, iar personajele sunt si ele interesante, fascinante. Lumea furnicilor este uimitoare, inedita, dar la fel de inedita este si cea a oamenilor pentru ele. Si romanul contine o sumedenie de reflectii filozofice despre omenire asupra carora merita sa va opriti si sa le analizati un pic.
Cititorii patrund usor in lumea imaginata de Werber si sunt atrasi de poveste (indiferent daca o cred sau o considera exagerata). Cu siguranta insa romanul nu le ramane indiferent. Ba s-ar putea chiar ca unora sa le placa mai mult decat primul volum al Sagai Furnicilor.
