Oficial, pe 13 mai, întreaga lume sărbătorește unul dintre cele mai populare și consumate preparate din bucătăria libaneză: humusul. Potrivit foodpanda.ro, cea mai mare platformă de food ordering din România, în ultimul an, preferința românilor pentru mâncarea libaneză a crescut cu peste 15%, ceea ce a dus la creșterea numărului de restaurante cu acest specific.
În topul celor mai comandate preparate culinare libaneze de către români, pe primul loc se află humusul, urmat de salata tabouleh, salata fattoush, musakaua libaneză și kafta. Potrivit foodpanda, majoritatea clienților comandă separat humusul, pe care îl consumă alături de lipie, și mai puțin împreună cu alte preparate specifice bucătăriei libaneze.
Datele foodpanda arată că românii comandă cele mai multe preparate libaneze spre finalul săptămânii și în zilele de weekend, în aceeași măsură pentru prânz, cât și pentru cină.
„În ultimii ani am observat o creștere puternică a bucătăriei libaneze în preferințele românilor, ceea ce a dus și la apariția mai multor restaurante cu specific libanez pe piață. Dintre toate preparatele, humusul se bucură de cea mai mare popularitate în rândul clienților noștri, fiind un preparat ușor, accesibil oricărui tip de dietă, fie vegetariană, vegană, raw-vegană sau non-vegetariană, și poate fi consumat în orice moment al zilei”, declară Radu Bălăceanu, Country Manager Foodpanda România.
În acest moment, restaurante cu specific libanez partenere foodpanda sunt prezente doar în București, însă, în curând vor fi disponibile și în Cluj și Timișoara. Pentru clienții din Capitală sunt disponibile zece restaurante cu specific exclusiv libanez pe platforma foodpanda, cele mai populare fiind Karamna, La Safi și B-Back Lebanese.
Istoria humusului se întinde din Antichitate și până în zilele noastre, de-a lungul timpului fiind menționat în poveștile folclorice din zona Orientului Apropiat și Mijlociu și a Mării Mediterane ca fiind unul dintre cele mai vechi preparate culinare din lume, dar și în scrierile filosofilor Greciei Antice, Platon și Socrate, care au făcut referire la valoarea sa nutrițională.
