de Steen Jakobsen, Chief Economist, Saxo Bank A/S
A mai rămas puțin până la ziua alegerii viitorului președinte al Fondului Monetar Internațional, 30 iunie. Este greu de spus cine va fi câștigătorul: cei doi candidați sunt foarte puternici și foarte calificați.
Christine Lagarde, ministrul francez de Finanțe, și Agustin Carstens, guvernatorul Băncii Mexicului.
Dacă vrem să fim obiectivi în a alege cel mai bun candidat pentru post, trebuie să ținem seama de cel care are cel mai mare potențial să câștige. De la înființarea FMI, în 1944, funcția de președinte a revenit mereu unui european. Aceasta este parte dintr-o înțelegere cu Statele Unite: SUA conduce Banca Mondială, Europa conduce Fondul Monetar Internațional.
Din această perspectivă era lesne de înțeles de ce Stanley Fischer, guvernatorul Băncii Israelului nu mai este un candidat viabil, deși dl.Fischer părea să fie cel mai calificat. Este, de asemenea, limpede de ce dna.Lagarde pare favorită în această cursă. Deși dl.Fischer ar fi adus un aer proaspăt organizației, ambi candidați rămași în discuție sunt extrem de potriviți să conducă acest for. Din motive diferite, însă.
Dna.Lagarde este un jucător de talie mondială. Este foarte respectată ca ministru de Finanțe în Franța și a fost foarte fermă în problemele legate de îndatorarea statelor U.E. Are, de asemenea, background american, prin experiența dobândită ca partener de top în firma de avocatură Baker & McKenzie, din Chicago. Ar aduce expertiză politică și o perspectivă europeană ca viitor președinte al organizației.
Pe de altă parte, dl.Carstens are CV-ul necesar și calitățile necesare pentru a deveni viitorul președinte FMI, dintr-un punct de vedere mai pragmatic. Este fost vice-președinte FMI, are experiență de bancă națională și minister și, mai mult, reprezintă economiile emergente care joacă un rol tot mai mare în mecanica Fondului. Acest lucru s-a văzut limpede la summitul G-20 din 2010, când economiile emergente au obținut un număr mai mare de voturi în FMI. Dl.Carstens ar fi alegerea „din interior” pentru a conduce FMI-ul.
În prezent, drepturile de vot în FMI sunt după cum urmează: SUA 16,78%, Japonia 6,24%, Germania 5.82%, Franța și Marea Britanie câte 4,30% fiecare, China 3,82%. Dacă privim alegerile ca pe un exercițiu reflex, se pare că dna.Lagarde are cele mai mari șanse.
Există, însă, câteva motive tactice care ne fac să credem că e o cursă deschisă. Cea mai presantă problemă economică la nivel mondial este datoria statelor U.E. Până acum, FMI a finanțat o treime din suma necesară salvării statelor aflate în colaps, dar această criză pare să nu se termine, ceea ce ar putea genera o profundă nemulțumire printre membrii FMI care nu doresc să transforme organizația într-un finanțator al U.E., în loc de jucătorul mondial în finanțele lumii, cum îi este misiunea. Acest lucru s-ar putea „agrava”, dacă la cârma instituției s-ar afla un european.
Cu toate acestea, putem folosi exact același argument și pentru păstrarea funcției în favoarea unui european, atâta timp cât problemele persistă și e nevoie de expertiză “locală” și potențial politic pentru a le rezolva.
Privind cu sânge rece, sunt mai înclinat să-l favorizez profesional pe dl.Carstens. Negocierile FMI-U.E. ar avea un ton mai neutru, dacă în fruntea organizației nu s-ar afla un european. Când ești parte a problemei, se întâmplă foarte rar să conduci o reală reconstrucție economică.
Un alt aspect practic care îl favorizează pe dl.Carstens este că FMI joacă un rol principal atunci când Troica (Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional) sare în ajutorul unei economii slăbite. Organizația are experiența, oamenii și modul de operare pentru a pune în aplicare sofisticatele planuri și soluții aprobate. Dl.Carstens a fost parte a acestor procese în etapele sale precedente ale carierei: nu mai are nevoie de prezentări în fața echipei și a decidenților politici.
Deși cred că dl.Carstens este, cu o marjă mică, un candidat mai bun decât dna.Lagarde, bazându-ne pe merite și experiență, mă aștept ca dna.Lagarde să învingă pe 30 iunie, după votul din boardul FMI. Și, ca să fim onești, va fi foarte dificil să vedem un “alt” FMI, indiferent că acesta ar fi condus fie de dna.Lagarde, fie de dl.Carstens.
Problemele cu care se confruntă atât S.U.A. cât și Europa sunt atât de serioase, încât aruncatul pisicii peste gard nu mai este o soluție. Președintele FMI trebuie evaluat prin abilitatea sa de a face cât se poate de limpede faptul că rezolvarea datoriilor prin acumularea altora ne aduce în fața unor “decenii pierdute”, cum s-a întâmplat în Japonia.
Așadar, să-nceapă cursa!
Steen Jakobsen, Chief Economist, Saxo Bank
Steen Jakobsen a fost numit în funcţia de Chief Economist al Saxo Bank în martie 2011. El s-a întors la Saxo Bank după o absenţă de doi ani, timp în care a ocupat poziţia de Chief Investment Officer la Limus Capital Partners. Înainte de a pleca de la Saxo Bank, la începutul lui 2009, Jakobsen a făcut parte din echipa băncii timp de aproape nouă ani, având funcţia de Chief Investment Officer.
Steen Jakobsen are peste 20 de ani de experienţă în domeniul tranzacţionării de proprietăţi şi investiţii alternative. În 1989, după finalizarea studiilor economice la Copenhagen University, şi-a început cariera la Citibank N.A. Copenhagen, de unde s-a mutat la Hafnia Merchant Bank ca Director, Head of Sales and Options. În 1992, s-a alăturat echipei Chase Manhattan din Londra având funcţia de vice-preşedinte, Head of Scandinavian Sales, iar apoi grupului Chase Manhattan Proprietary Trading. În 1997, a ocupat poziţia de Global Head of Trading, FX and Options la Christiania (în prezent, Nordea) în New York până când s-a alăturat echipei UBS din New York, în 1999, ca Director Executiv al Global Proprietary Trading Group.
