Waris Dirie si Cathleen Miller
METEOR Publishing
„M-a trezit un sunet slab si, cand am deschis ochii, am zarit botul unui leu.” Asa incepe „Floarea desertului” evocand momentele de cumpana prin care Waris a trecut dupa ce a fugit de acasa, in toiul noptii, doar cu o carpa care o acoperea. Fuga a fost determinata de faptul ca tatal ei i-a spus ca i-a aranjat casatoria cu un batran, iar Waris – care era rebela familiei – nu a dorit sa accepte acest lucru. I-a spus mamei ca doreste sa fuga si, intr-o noapte, mama ei a trezit-o si i-a spus sa plece atunci.
Fara apa, fara vreo provizie pentru drum, Waris a plecat. Voia sa ajunga la o matusa in Mogadishu – desi nu stia in ce directie este orasul si nu o intalnise niciodata pe matusa. Credea ca totul va fi simplu – desi pe drum constata ca lucrurile se inrautatesc. Leul amintit la inceput nu o mananca – desi Waris era pregatita sa moara. Leul nu considera ca are suficienta carne pe oase, asa de slaba era Waris. Drumul ei continua cu o incercare de viol – de care reuseste sa scape – si apoi cu alte peripetii. Insa acest drum este si prilej de evocare a specificului local si a vietii de pana atunci a lui Waris si a familiei sale.
“Crescand in Africa, n-am avut simtul istoriei, care pare atat de importanta in alte parti ale lumii. Limba somaleza n-a avut scriere pana in 1973, asa ca noi n-am invatat sa citim sau sa scriem. Cunostintele erau transmise oral – sub forma poeziilor si povestilor – sau, mai important, de parintii nostri care ne invatau abilitatile necesare supravietuirii. (…) Noi nu discutam despre trecut – nimeni nu avea timp pentru asa ceva. Totul se desfasura in prezent, ce vom face azi. Au venit toti copiii? Sunt la adapost toate animalele? Ce vom manca? Unde putem gasi apa?” (p. 34)
Provenita dintr-o familie tipica din Somalia – cum insasi Waris o numeste – eroina cartii reuseste sa isi depaseasca conditia si sa isi ia viata in maini riscand totul pentru a nu se supune cutumei si casatoriei aranjate. Volumul se constituie intr-o extraordinara fresca a societatii somaleze, a incercarilor de care au parte acolo oamenii zi de zi. Cathleen Miller are un deosebit talent de a asterne pe hartie intr-un mod captivant si sugestiv fiecare element in parte – de la decor la emotii, toate sunt redate cu detalii si fac ca totul sa para ca se intampla aievea, ca intr-un film, in timpul lecturii.
Waris a reusit sa fuga din Somalia si a ajuns in Anglia, la Londra unde a lucrat ca servitoare o perioada. Dar nu i-a fost deloc usor. A ajuns sa fie un model de renume mondial, calatorind in diverse tari, insa in spatele succesului problemele au continuat sa apara. Waris nu a renuntat niciodata si nu a cedat in fata niciunei incercari devenind un model de urmat. In prezent, Waris Dirie este ambasador special ONU sustinand drepturile omului (dupa ce a fost ambasador special ONU pentru eliminarea mutilarii genitale feminine). Ea a infiintat de asemenea Desert Flower Foundation care are ca scop promovarea drepturilor femeilor in Africa. „Culturile africane si-au mutilat femeile de peste patru mii de ani. Multi cred ca este o practica ceruta de Coran, fiindca este aproape universala in tarile musulmane. Nu este insa adevarat; nici Coranul, nici Biblia nu mentioneaza sfartecarea femeilor pentru a-i face placere Domnului. Practica este pur si simplu promovata si ceruta de barbati – insi ignoranti si egoisti –, care doresc sa-si asigure proprietatea asupra favorurilor sexuale ale femeilor lor.” (p. 240)
Povestea lui Waris Dirie este deopotriva fascinanta si cutremuratoare. Incercarile prin care a trecut – de la traversarea desertului somalez ca tanara adolescenta si pana la perioada in care a fost servitoare, precum si rasturnarile de situatie care au dus la angajarea ei ca model – au determinat-o sa mearga mereu mai departe, sa infrunte orice i-a aparut in cale si sa demonstreze ca se poate sa fii liber si sa lupti impotriva oprimarii. Waris este mandra ca este nascuta in Africa, mandra ca este somaleza. Dar nu este de acord cu anumite practici si considera ca este misiunea ei sa lupte impotriva acestor tratamente inumane. „Telul meu este sa le ajut pe femeile din Africa.” (p. 245)
