Finalul Stagiunii de concerte 2010-2011 readuce în faţa publicului meloman una dintre cele mai de succes formule muzicale ale momentului, care transformă sălile de concerte în spaţii neîncăpătoare, la fiecare apariţie: Alexandru Tomescu şi Orchestra Naţională Radio, dirijată de Tiberiu Soare. Acestia vor urca pe scena Sălii Radio, în data de 17 iunie, ora 19.00, pentru ultimul concert din stagiunea acestui an.
Inspiraţi de începutul de vară, cu vreme imprevizibilă şi atmosferă constant romantică, artiştii vor oferi publicului o combinaţe inedită de compozitii muzicale variate, selectate din repertoriile mai multor artişti consacrati ai marii muzici: cele „Trei dansuri româneşti” ale dirijorului şi pianistului român Theodor Rogalski se vor întâlni cu acordurile romantice ale „Poemului” lui Ernest Chausson. Tabloul muzical va fi întregit de compozitia lui Camille Saint-Saëns, „Havanaise”, cunoscută publicului larg şi din filmul lui Roman Polanski – „A noua poartă” – în care a reprezentat coloana sonoră.
Concertul se va încheia cu Simfonia a X-a în mi minor, op. 93 a compozitorului şi pianistului rus Dimitri Şostakovici, lucrare pe care Orchestra Natonala Radio o va relua în turneul de săptămâna viitoare de la Varna.
Solist concertist permanent al Orchestrei Naţionale Radio, având o carieră impresionantă, ce se întinde pe 4 continente şi peste 30 de ţări, Alexandru Tomescu se detaşează net drept liderul tinerei generaţii de violonişti români. Palmaresul lui Alexandru Tomescu numără peste 100 de premii intâi naţionale şi nu mai puţin de 26 de distincţii internaţionale, la concursuri de prestigiu precum: "Niccolo Paganini" (Italia), "Pablo Sarasate" (Spania), "Marguerite Long – Jacques Thibaud" (Franţa) sau "George Enescu" (România). În ultimii ani tânărul violonist a fost invitat să se alăture pedagogilor celebri ai viorii în juriile unor concursuri internaţionale din Italia, Franţa sau România. De-a lungul a peste 20 de ani de activitate concertistică acordurile viorii tânărului român au răsunat în cele mai mari săli de concert ale lumii: Carnegie Hall – New York, Concertgebouw – Amsterdam, Berliner Philarmoniker, Théâtre des Champs Élysées – Paris sau Metropolitan Arts Center – Tokyo, alături de orchestre de prestigiu dirijate de dirijori celebri: Kurt Masur, Valery Gergiev sau Christoph Eschenbach.
În mâinile tânărului artist se găseşte celebra vioară Stradivarius Elder – Voicu din 1702, instrument de o inestimabilă valoare, ce face parte din Patrimoniul Naţional al României. Împreună cu pianistul Horia Mihail a început în 2007 o serie de turnee naţionale ce îşi propun să popularizeze muzica clasică şi – în premieră– adaugă demersului lor cultural o campanie socială: strângerea de fonduri în scopuri caritabile. In urma turneului Stradivarius 2009, desfăşurat în 14 oraşe din România, Alexandru Tomescu şi Horia Mihail au strâns peste 120.000 de euro pentru Asociaţia Nevăzătorilor din România.
„Romanian Piano Trio” – Alexandru Tomescu, Horia Mihail, Răzvan Suma – este un ansamblu cameral ce s-a impus rapid pe scena româneasca şi internaţională prin numeroase turnee, concerte şi recitaluri. Activitatea trio-ului a fost recompensată cu numeroase premii, dintre care amintim: Premiul pentru Muzică al Radio România Cultural şi premiul „Iosif Sava” al Uniunii Criticilor Muzicali.
Discografia violonistului Alexandru Tomescu a cunoscut o creştere exponenţială în ultimii ani: nu mai puţin de 4 noi titluri au fost lansate în 2008. Discul înregistrat împreună cu pianistul Horia Mihail, se numeşte Virtuoso Stradivarius şi cuprinde exclusiv lucrări de bravură: Paganini, Wieniawski, Sarasate, Ceaikovski. Simply Mozart by Alexandru Tomescu, cuprinde Concertele nr. 2, 3, 4, 5 pentru vioară şi orchestră de W. A. Mozart, realizate alături de Orchestra de Cameră Radio şi maestrul Horia Andreescu.
Născut în Bucureşti, Tiberiu Soare a absolvit în anul 2000 cursurile secţiei de interpretare (clasa tubă) şi în anul 2001 pe cele de dirijat din cadrul Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti; între anii 2001-2002 a urmat cursuri aprofundate de dirijat. Distins cu premii la ediţiile din 1993, 1994 şi 1995 ale Concursului Naţional de interpretare instrumentală, Tiberiu Soare a obţinut, în anul 2003, Premiul Criticii Muzicale al Uniunii Criticilor, Redactorilor şi Realizatorilor Muzicali din România „Mihail Jora”, iar în 2006 şi 2010 a fost nominalizat finalist la marile premii „Prometheus” pentru tineri muzicieni. Între 2002-2004 a fost dirijor al Filarmonicii din Giurgiu, din anul 2003 este dirijor al Ansamblului de Muzică Contemporană „Profil”, iar din anul 2005 este dirijor al Operei Naţionale Bucureşti. Tiberiu Soare este deseori prezent la pupitrul unor prestigioase orchestre simfonice şi al unor teatre de operă din ţară, efectuând totodată şi turnee de concerte în China, Elveţia, Germania, Israel, Polonia sau Ungaria.
În 2010, Tiberiu Soare a dirijat Orchestra Naţională Radio într-un concert susţinut la Shanghai în cadrul Expoziţiei Mondiale, şi a fost invitat să dirijeze London Philharmonic Orchestra, solistă fiind Angela Gheorghiu. Din anul precedent, Tiberiu Soare a început o colaborare alături de "Kammerensemble N” din Stockholm.
Trei dansuri româneşti – una dintre bijuteriile repertoriului românesc, prelucrare plină de măiestrie şi bun gust a unor dansuri populare – a fost scrisă de Theodor Rogalski (1901-1954) într-o perioadă în care populismul şi folclorismul simplist dominau scena artistică românească. Primul dans, Din Ardeal – „un joc mândru de flăcăi voinici" cum a fost definit, dobândeşte o orchestraţie adecvată simplităţii sale viguroase. Cu rezonanţă de străvechi ritual, Gaida, inspirată din folclorul macedonean este o horă bătrânească cu un caracter nostalgic căreia înveşmântarea armonică şi orchestrală îi conferă o poezie aparte şi o interesantă originalitate. Ultimul dans, Hora din Muntenia al cărui arc melodic larg, lansat dintr-un suflu, are certe ecouri lăutăreşti, rotunjeşte strălucitor o miniatură simfonică plină de savoare.
Poemul pentru vioară şi orchestră, op. 25 este una dintre cele mai cunoscute compoziţii ale lui Ernest Chausson (1855-1899), a cărui muzica sa remarcat prin rafinament, delicatete şi sensibilitate, şi a căpătat ulterior şi un ton elegiac şi premonitoriu, prin prisma destinului tragic al artistului (a murit tânăr într-un stupid accident de bicicletă, într-o vreme în care acestea erau considerate un fel de „bolizi"). Poemul se desfăşoară fără întrerupere, ca o povestire în care se succed episoade misterioase, dramatice sau chinuitoare, către final impetuoase, încheindu-se într-o atmosferă de pace.
Havaneza pentru vioară şi orchestră, op. 83 este opera de cea mai mare popularitate a lui Camille Saint-Saëns (1835-1921), artist de autentică vibraţie, care a semnat aproximativ 200 de lucrări din toate genurile, de la lied la piese de fanfară, şi a carui muzică se situează la hotarul între două lumi, cea a muzicii clasice şi romantice. Saint-Saëns a militat pentru reînnoirea muzicii franceze, a fost unul dintre virtuozii celebri ai pianului din epoca sa şi şi-a încheiat lunga şi rodnica existenţă cu toate onorurile. Havaneza, scrisă în 1887, este una dintre cele mai populare piese ale repertoriului concertant de vioară, inspirată din acordurile muzicii hispanice. Ritmul legănat, elanurile lirice, pasajele de sclipitoare virtuozitate oferă violonistului solist ocazii abil diversificate de a-şi pune în valoare atât tehnica briliantă cât şi fascinaţia unei adresări sensibile şi directe
Compozitor de tip emoţional, Dimitri Şostakovici (1906-1975 ), traduce intensitatea trăirilor sale în pagini ale căror ton predominant rămâne forţa ciocnirilor dramatice, forţa eruptiv-pasională a comunicării – în orice formă a ei, lirică sau violentă. Opera lui este cunoscută publicului pentru intensitatea trăirii transpuse într-un discurs în care tragismul părţilor lente şi pasionalitatea eruptivă a mişcărilor năvalnice sunt elementele dominante. Simfonia a X-a este un exemplu evident. Şostakovici încifrează în scriitura muzicală a Simfoniei portrete, aluzii biografice: debutul, este inspirat vizibil din tema sumbră a Simfoniei „Faust" de Liszt, ne introduce în ideea faustiană a singurătăţii artistului ce caută esenţa vieţii (valsul lent al clarinetului, ecourile unor cântece tărăgănate ruseşti) potenţate până la accente dramatice spectaculare, în timp ce finalul este alcătuit din momente succesive: un andante ce reînvie frământările trecute, dansuri zglobii, un marş de copii, imagini întunecate ca un remember sumbru, ce duc spre iluminare, toate topindu-se într-un iureş voios.
Biletele se găsesc la Casa de Bilete a Sălii Radio (Str. Gral Berthelot nr. 60 – 64) şi prin reţeaua Eventim, magazinele Germanos, Vodafone, librăriile Cărtureşti, Humanitas şi online pe www.eventim.ro.
