Duminica, 21 Octombrie 2012, 19:00 – 21:00, Sala mare
Corul Filarmonicii „George Enescu”
Dirijor: IOSIF ION PRUNNER
Program:
Serghei Rahmaninov
Liturghia
Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur Op. 31 este, alături de Vecernii, una dintre lucrările corale majore ale lui Sergei Rahmaninov. A fost scrisă în 1910, după turneul în Statele Unite ale Americii, perioadă în care Rahmaninov a compus Preludiile Op 32 (1910) şi Studiile-tablouri Op 33 (1911). Terminată în mai puţin de 3 săptămâni, lucrarea a fost cântată în premieră de Corul Şcolii Sinodale din Moscova la 25 noiembrie 1910. Compozitorul i se confesa într-o scrisoare prietenului său Nikita Morozov: „M-am gândit mult timp la Liturghie şi pentru mult timp m-am străduit să o scriu. Am început să lucrez la ea oarecum din întâmplare şi dintr-o dată am devenit fascinat. De mult timp n-am mai scris ceva cu atâta plăcere.”
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, exista în rândul compozitorilor ruşi de muzică bisericească tendinţa de epurare din repertoriul sacru a influenţele străine (în special italiene şi germane) şi de reafirmare a stilului tradiţional rusesc. Un rol esenţial în această mişcare îl avea Şcoala Sinodală de la Moscova, al cărei director era compozitorul Alexandr Kastalsky. Dacă în Vecerniile din 1915 Rahmaninov foloseşte teme preluate din cântările tradiţionale ale Bisericii Ortodoxe Ruse (stilul Znamenny), melosul Liturghiei este în întregime original. Influenţa lui Alexandr Kastalsky, căruia Rahmaninov i-a cerut îndrumarea, se simte în construcţia melodică, Kastalsky fiind el însuşi un compozitor care nu apela la citarea cântărilor tradiţionale. A avut însă unele obiecţii de făcut în privinţa esteticii subiective a muzicii lui Rahmaninov. În ceea ce priveşte reacţia Bisericii Ortodoxe Ruse, dacă în cazul Liturghiei lui Ceaikovski scrisă în 1878 autorităţile ecleziastice au calificat lucrarea ca fiind frivolă, în cazul lui Rahmaninov au considerat-o „mult prea frumoasă pentru a îndemna la rugăciune”, refuzând aprobarea sa pentru uzul liturgic.
Intrată astfel în obscuritate, lucrarea a fost reconstituită în 1980, devenind cunoscută în anii 1990 datorită creşterii interesului pentru muzica religioasă.
Structurată în 20 de părţi, Liturghia Op 31 impresionează prin bogăţia armonică ancorată în zona tonalului, cu unele aluzii modale. Rezervele care au existat la vremea apariţiei sale par inconsistente pentru ascultătorul din secolul XXI, care poate găsi aici sobrietatea şi chiar austeritatea unui Rahmaninov religios, creator al unei muzici mai degrabă meditative decât emoţionale. (Cleopatra David)
Corul Filarmonicii
//www.facebook.com/Corul.FGE
Corul Filarmonicii "George Enescu" reprezinta, de mai bine de o jumatate de secol, al doilea pol muzical de anvergura al institutiei muzicale bucurestene.
In 1950, cand a fost infiintat Corul, se simtea nevoia stringenta a unei recuperari. Istoria muzicii corale o precede cu mai multe secole pe a celei instrumentale si, cel putin cantitativ, a detinut suprematia chiar si in perioada aparitiei marilor opusuri simfonice ale secolului al XIX-lea. Pana la mijlocul secolului trecut insa, lucrari de mare repertoriu vocal-simfonic nu fusesera decat sporadic reprezentate in viata muzicala romaneasca, de coruri private sau grupuri formate ad-hoc din profesionisti si amatori, care nu se ridicau intotdeauna la nivelul Orchestrei Filarmonicii.
Odata cu aparitia Corului de Stat a avut loc o adevarata transformare a perceptiei publicului asupra muzicii clasice. Printr-o activitate neobosita si variata – in oratorii, misse, motete, concerte a capella – ansamblul vocal a interpretat toate capodoperele genului, de la Monteverdi la Bach, de la Haydn la Brahms, si pana la cele mai avangardiste opusuri ale muzicii contemporane. Asemenea colegilor instrumentisti, membrii Corului ies adesea in prim-plan, preluand cu succes stimele soliste sau aparand in recitaluri de arii si lieduri. Astfel se intretine un spirit de concurenta si de permanenta verificare a standardului artistic al fiecarui membru in parte. Pe de alta parte, selectia stricta a membrilor Corului si colaborarea cu dirijori consacrati – Lawrence Foster, Sergiu Comissiona, Cristian Mandeal – contribuie in egala masura la pastrarea nivelului profesional si situarea sa in vecinatatea standardelor impuse de Orchestra Simfonica.
Rezultatul muzical rasfata de fiecare data asteptarile publicului obisnuit la Filarmonica cu concerte de exceptie: cand cele doua ansambluri canta impreuna, parca abia atunci acustica formidabila a Ateneului prinde viata, amplificand si rotunjind sonoritati stralucitoare, vaste, pe cat de coplesitoare, pe atat de entuziasmante. In astfel de momente se poate vorbi de ceea ce se numeste un "spectacol total".
Incepand cu 1990, Corul Filarmonicii "George Enescu" a luat parte la manifestari extraordinare in viata muzicala din Romania. Astfel, ansamblul a avut posibilitatea sa colaboreze in 1995 cu marele compozitor polonez Krzysztof Penderecki, iar in 1998 a realizat impreuna cu Orchestre Nationale de France si Lawrence Foster o varianta de concert a operei Oedipe de George Enescu, in cadrul Festivalului International omonim.
Din 1997, Corul Filarmonicii este condus de dirijorul si pianistul Iosif Ion Prunner, membru si continuator al unei familii renumite de muzicieni si oameni de cultura din Romania. Acesta incurajeaza atat explorarea continua a literaturii muzicale vocale din toate epocile, cat si prezentarea de recitaluri de lied, sustinute de membri ai Corului si acompaniate la pian, nu de putine ori, de dirijorul insusi.
Intrat de multi ani in circuitul european, Corul Filarmonicii realizeaza regulat turnee internationale, remarcandu-se in sali de concert din Spania, Franta, Italia, Bulgaria si Grecia.
Din anul 1997 dirijorul permanent al Corului este Iosif Ion Prunner, apreciat pianist si dirijor de orchestra si de opera, care a adus un suflu nou in acest colectiv artistic, cuvintele de apreciere dupa participarea la mari evenimente ale lumii muzicale romanesti neintarziind sa apara.
{mosloadposition user9}
