Kate Morton
Editura Humanitas – carte disponibilă pe Libris.ro
Elodie este o tânără din Londra care lucrează la arhive și care urmează să se căsătorească. Într-o zi, ea găsește o geantă la serviciu și începe să inventarieze obiectele din interior.
Ceea ce îi atrage atenția imediat este portretul unei fete frumoase și schița unei case care îi aduce aminte de povești spuse în copilărie de mama ei. Povestea în cauză nu era citită din nicio carte, dar mama o zugrăvea, de fiecare dată, cu lux de amănunte. Iar acum se pare că acea casă din poveste există în realitate.
Elodie își dorește să descopere misterul casei și pornește într-o călătorie care o va surprinde.
Într-o călătorie deosebită pornesc și toți cititorii care încep să citească Fiica ceasornicarului întrucât autoarea îmbină întâmplările din prezent cu momente din trecut – 1846, 1862, 1940. Romanul devine astfel un puzzle în care piesele sunt oferite într-un ritm lent, în care fiecare presupunere este răsturnată de noi dovezi.
Elodie descoperă că în vara lui 1862 la moșia Birchwood Manor, Edward Radcliffe și alți artiști, împreună cu muzele lor, se întâlnesc pentru a petrece câteva zile în cadrul unei tabere de artă. Numai că totul ia o întorsătură neașteptată când au loc o crimă și o dispariție.
Misterul rămâne nerezolvat. Până acum.
Se cuvine a fi precizat faptul că Fiica ceasornicarului nu este un roman thriller propriu-zis. Sigur, în trecut a avut loc o tragedie și se încearcă aflarea adevărului, însă romanul est mai degrabă unul dramatic. Sunt personaje numeroase aduse în atenție – pendularea între diversele perioade face ca, uneori, să fie greu să îți aduci aminte ce personaj aparține cărui an – și multe relații analizate. Romanul devine așadar unul care sondează, mai degrabă, natura umană, relațiile de iubire și prietenie.
Descrierile tuturor locurilor și personajelor te fac să ai impresia că vezi aievea toate casele și că urmărești îndeaproape toate acțiunile eroilor. Personajele nu sunt perfecte – astfel că, treptat, fiecare își dezvăluie și părțile bune, și pe cele mai puțin bune.
Fiica ceasornicarului nu te lasă indiferent. Odată ce reușești să intri în atmosferă și în acțiune, nu mai poți lăsa romanul din mână. Pendularea între ani este impecabilă și nu obosește nicidecum cititorul.
Romanul, al șaselea al autoarei, este considerat unul dintre cele mai bune ale sale.
