Romanul Fetiţa cu ochi albaştri, al scriitorului francez Michel Bussi, recompensat cu Prix Maison de la Presse 2012 şi Prix du Roman populaire 2012, a apărut săptămîna aceasta în colecția „Biblioteca Polirom” (coordonator Bogdan-Alexandru Stănescu), traducere din limba franceză de Mădălin Roşioru, publicată şi în ediţie digitală.
Un avion se prăbuşeşte în munţi cu numai două zile înainte de Crăciunul anului 1980. Dintre cei aproape o sută şaptezeci de pasageri, aparent nici unul nu mai trăieşte. Şi totuşi se întîmplă un miracol: este găsit în viaţă un bebeluş de numai trei luni. Doar că în avionul prăbuşit se îmbarcaseră două fetiţe de vîrstă apropiată, iar vestea găsirii unui unic supravieţuitor devine motivul disputei şi încrîncenării dintre două perechi de bunici, ambele susţinînd că fetiţa scăpată ca prin minune le este nepoată. Trăieşte Lyse-Rose de Carville sau Émilie Vitral? Cu certitudine, nimeni nu ştie. Copila e declarată o Vitral, însă îndoiala şi semnele de întrebare persistă. Optsprezece ani mai tîrziu, un detectiv angajat de Mathilde de Carville pretinde că a descoperit, în sfîrşit, adevărul. Dar detectivul e găsit apoi mort, iar în carnetul în care îşi trecuse datele investigaţiei nu este notată şi concluzia ei. Începe astfel o cursă în care măştile cad una cîte una, o anchetă neconvenţională, în care fiecare oră contează.
„Mulţi autori scriu extraordinar de bine, dar nu dau atenţie poveştii, simplu pretext pentru cuvintele lor frumoase. Or, bucuria lecturii este tocmai să fii surprins de ceea ce citeşti. Nu caut numai să-i ofer cititorului o călătorie, în maniera Agathei Christie. Preocuparea mea e să-l uimesc, să-l emoţionez. Cărţile pe care le scriu sunt o reflexie a vieţii.” (Michel Bussi)
„Michel Bussi a preluat tonul marilor romane populare de la început de secol XX: scăpărător, inventiv, sprinten şi foarte bine susţinut.” (Normandie Magazine)
Michel Bussi s-a născut în 1965 la Louviers (Haute-Normandie, Franţa) şi este scriitor, politolog şi profesor de geografie la Universitatea din Rouen. A început să scrie în anii ’90, dar publică primul roman, Code Lupin, abia în 2006, cînd manuscrisul pe care îl propune unui editor local este în sfîrşit acceptat. Romanul va atinge repede cifra record de nouă ediţii. I-au urmat alte titluri: Mourir sur Seine (2008), Sang famille (2009), Nymphéas Noirs (2011), ultimul fiind unul dintre cele mai premiate romane în Franţa anului 2011. Uimitorul roman Fetiţa cu ochi albaştri (Un avion sans elle, 2012), tradus în 25 de ţări, îl propulsează printre cei mai reputaţi autori contemporani, fiind recompensat cu Prix Maison de la Presse 2012 şi Prix du Roman populaire 2012. Ultimele două romane publicate sunt Ne lâche pas ma main (2013) şi N’oublier jamais (2014).
