· Fed fie va crește, fie va pregăti piața pentru o creștere în septembrie
· US Venitul fix și creditul SUA vor fi sub parametri
· Dolarul SUA poate fi pe poziție long împotriva tuturor valutelor, dar mai ales împotriva celor din coș
de Steen Jakobsen, Economist Șef, Saxo Bank
În primul rând, există câteva teme generale ce derivă din acțiunile probabile ale Rezervei Federale din săptămânile ce urmează.
Tranzacții
· Long DXY @ 94.40 stop 91.70 la închiderea zilnică
· Short argint & aur
· Obligațiuni de tezaur SUA pe 10 ani și pe 30 de ani sub limită
Indicele Dolarului ar trebui să fie în creștere
Sursa: Bloomberg
Nu e sfârșitul lumii
Brexit nu a dus la sfârșitul lumii în ciuda avertismentelor disperate ale politicienilor și decidenților politici, și e interesant de observat că singurul moment în care lumea e în declin este atunci când votanții, despre care se presupune că sunt adevărata putere a oricărei democrații, decid împotriva elitei și a sistemului. Conceptul de piețe libere este atacat în mod constant de la băncile centrale ce implementează „sprijin pe termen scurt pentru piețe” până la băncile guvernamentale ce dau peste cap orice risc viitor.
Ultima propoziție este o legătură la articolul din The Economist din acest weekend, ‘Comradely Capitalism’ despre piața de credite ipotecare din SUA care este acum aproape în întregime garantată de către guvernul SUA fără nicio rezervă de capital. Criza din 2008 – 2009 doar a mutat ipotecile din registrele băncilor în mâinile plătitorului de impozite american pe fondul unei posibile pierderi PIB negative de 2-3% (valoare similară cu cea a crizei din 2008-2009).
De fapt, pentru a ajuta lumea în 2008-2009, guvernul SUA a luat pe sus piața de credite ipotecare americană, în acest proces suprimând și proveniența bazată pe piață a datoriei, lăsând astfel băncile incapabile să intre în competiție. Zero piață, zero capitalism, dar foarte multe politici macroprudențiale.
Dimensiunea totală a pieței de credite ipotecare americane depășește de departe piața bursei SUA. Vorbim de un risc ascuns inserat într-un cadru macroprudențial.
Consens uimitor
Acum că suntem la subiectul despre risc, găsesc uimitor modul în care consensul proiectează piețele. Îmi amintesc clar cum, în al patrulea trimestru al lui 2015, vorbeam despre modul în care un ciclu de creștere Fed aproape mereu lasă dolarul SUA mai slab 12 luni mai târziu.
Mai departe, am evidențiat faptul că aurul și EMG vor fi activele cele mai performante – aceasta nu a fost previziunea mea, ci pe baza excelentului raport Allianz: „Lecții istorice din ciclul de creștere al dobânzii de către Rezerva Federală”, pe care l-am menționat de câteva ori înainte. La acel moment, eram privit ca și cum aveam două capete, iar consensul era pentru un dolar SUA dramatic mai puternic în 2016.
Principalul motiv pentru care am menționat dolarul SUA mai slab a fost acela că mă așteptam ca creșterea SUA să fie sub parametri și chiar mai mult, cu cât Fed livra termene ale unor creșteri reale, dar piața a văzut și a crezut doar retorica Fed care la acel moment promitea, chiar garanta patru creșteri în 2016.
Ajungând în prezent, piața crede cu fermitate într-un dolar mult mai slab decât ceea ce eu consider a fi punctul minim în ciclul de creștere SUA. Da, există tensiuni politice cu privire la alegerile din SUA, dar în ceea ce privește faptele, politica monetară a SUA nu este doar mai limitată, ci dă semne de stres timpuriu (ceea ce este ignorat complet atât de piața de credite, cât și de cea de obligațiuni pentru moment ….).
Libor-ul pe trei luni este mai mare decât randamentul obligațiunilor guvernamentale SUA pe doi ani/ spread-ul TED dă mici semnale de stres, excesul bazinului non-dolar scade cu prețurile mai mici la petrol, iar datoriile la bănci cresc. La asta se adună și indicatorul principal al ciclului de credite: Sondajul Senior Loan Officers de la Fed, care arată credite mai restrictive în ultimele trei trimestre.
Spread-ul TED
Sursa: Rezerva Federală din St Louis
LIBOR pe trei luni și randamentele pe doi ani ale guvernului SUA
Sursa: Rezerva Federală
Neplățile s-au dublat, iar datoriile arată că „o problemă” e pe cale să apară…
Paralele cu 2008
Sursa: Wolf Street
Între timp, un alt indicator principal al ciclului de credit – sondajul senior loan officers de la Fed indică clar faptul că băncile sunt mai puțin doritoare să dea împrumuturi – ceea ce crește dobânzile……
Costul împrumutului crește
Sursa: Rezerva Federală
Deficit de credibilitate
Da, spre deosebire de începutul lui 2016, atunci când Fed nu a putut livra creșterile, piața acum livrează creșteri într-o bursă ce tranzacționează la maxime absolute, în timp ce prețurile imobiliarelor s-au întors în sfârșit la maximele lor – totul are sens cu excepția așteptărilor piețelor pentru un dolar SUA mai slab.
Evenimentul cheie din această vară este Jackson Hole, unde președinta Fed, Janet Yellen, este așteptată să anunțe următorul pas pe 26 august. Comunicarea Fed este aproape 100% o pierdere de timp, iar singura regulă care-ți va aduce bani din urmărirea băncilor centrale este să ignori ce spune și să acționezi în funcție de ceea ce face, adică, cel mai adesea, nimic.
Totuși, există argumente puternice pentru o creștere în septembrie sau cel puțin un pre-anunț pentru o creștere în octombrie. Primul argument este acela că condițiile de creditare deja reflectă acest lucru. Al doilea este de a face puțin loc pentru scăderea dobânzilor care se va întâmpla la începutul lui 2017 în tandem cu a scoate ceva înainte de alegerile SUA din noiembrie.
În sfârșit, Fed, deși nu e de încredere, este în mod clar hotărâtă chiar și în comunicare să continue calea creșterii dobânzilor și chiar și Fed știe că vorbitul nu face treaba. Doar acțiunile vor vorbi și vor crea o foarte necesară creștere a credibilității băncii care este aproape de zero din punctul de vedere al pieței.
Totuși, cel mai important aspect rămâne argumentul cel mai primitiv – faptul că bursa tranzacționează la maxime absolute este o tentație pe care nu o poate ignora.
În istoria recentă, reducerile dobânzilor au fost mereu precedate de minime intermediare la burse, acum e posibil ca Fed va crea reciprocitate crescând dobânzile la noi maxime. Se potrivește cu lumea primitivă a economiei a Fed, în care politicile sunt măsurate nu după ce fac pentru economie, ci după ce fac pentru Wall Street și burse.
Lipsa direcției și a înțelegerii a fost vizibilă pentru toată lumea în discursul din acest weekend al vice-președintelui Stanley Fischer la Institutul Aspen.
Acesta e un comentariu dintr-un email intern:
“Citesc discursul în întregime și… Fischer se pregătește de creștere având ca scuză inventarele, dar partea sa de productivitate este cea mai interesantă din perspectiva economică pentru că pur și simplu el crede că lipsa productivității se datorează în principal faptului că nu o măsurăm corect – partea de încheiere a discursului său susținând și mai mult politica fiscală e o concluzie a atitudinii pretinde-și-extinde din partea unei ‘bănci centrale obosite’ care se agață de asta cu disperare și credința Fed că înțelege mecanismele economiei, pe care în mod clar nu le înțelege…”
Dur, ați putea spune, dar Fed aproape că a renunțat să mai înțeleagă economia într-o situație în care a fost “ușor” pentru prea multă vreme, neavând nimic de arătat cu excepția evaluării bursei și a tuturor consecințelor neintenționate – a risca puțin din acel “succes” este următorul pas pentru Fed și deci cele două apeluri principale ale mele rămân.
Venitul fix SUA (și creditul) sub parametri – și poziție long pentru dolarul SUA prin acest ciclu în care piața rămâne în urmă în ajustarea la un Fed disperat să se normalizeze…
