Ioan Santea, unul dintre cei mai apreciati specialisti in criminalistica din Romania, a lansat cartea autobiografica „Viata ca o descoperire”.
Lansarea, gazduita de Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza” din Bucuresti, a fost moderata de Lect. Univ. dr. Florin Ciutacu si i-a avut ca invitati speciali pe General maior (r) Prof. Univ. Dr. Lazar Carjan, Prof. Univ. dr. Tudorel Butoi, psiholog criminalist, Prof. Univ. Dr. Lucian Ionescu, fostul sef al Institutului de criminalistica.
Cei prezenti au aflat amanunte inedite atat despre Ioan Santea, cat si despre viata unui expert criminalist in Romania, de-a lungul ultimilor 50 de ani.
Mai putin axata pe studii de caz si pe expertiza autorului in criminalistica, „Viata ca o descoperire” este o o colectie de amintiri care creioneaza copilaria, adolescenta si tineretea unuia dintre cei mai cunoscuti experti in criminalistica din Romania.
Stilul colocvial, plin de umor, aminteste de scrierile lui Creanga. Autorul relateaza cu aceeasi sinceritate ingenua si bogatie a detaliului intamplari hazlii din copilarie, dar si prima experienta a mortii, bulversanta pentru un copil, cand un vecin s-a stins si copilul Ioan Santea a invatat ce inseamna Disparitia.
Personajele din familie – mama, tatal, fratii, verii – dar si alte figuri importante, care l-au marcat, sunt protagonistii episoadelor memorabile din care Ioan Santea a invatat semnificatia fericirii, a moralei, a razboiului sau a politicii. Zona Sibiului unde s-a nascut, greutatile unei familii cu opt copii, saracia, compensate insa de armonia vietii de familie, cinstea si valorile pe care le-a invatat de la acesti oameni simpli redau contextul in care s-a format Ioan Santea, inainte de a deveni una dintre figurile de referinta in criminialistica din Romania.
Ioan Santea si-a castigat reputatia prin aportul deosebit in rezolvarea notoriului caz „Ramaru”, ale carui detalii sunt consemnate de autor in doua lucrari importante: „Nopti Sangerande – Asasinatele comise de Ramaru”, Editia 1 si „Nopti sangerande”, Editia 2. Ioan Santea a fost, de asemenea, coautor al cartilor „Comportamentul uman in procesul judiciar”, „Analiza psiho-sociala a victimei” si „Culegere de lectii judiciare”.
Dar poate cel mai frumos ii descrie pe autor si cartea sa General maior (r). Prof. Dr. Lazăr Cârjan:
“La vârsta senectuţii, colonelul în rezervă Ioan Sântea se găseşte pe sine la obârşii, rememorându-şi copilăria în peisajul fabulos al Sibiului, adolescenţa temperată de principii morale severe, deprinse de la tatăl său, pe care nu le va încălca niciodată, tinereţea zbuciumată pentru făurirea unui ideal greu de înţeles de către mulţi dintre semenii noştri, care caută în poliţie doar un loc de muncă sigur şi oportunităţi ale uşilor deschise. A rămas băţos şi intransigent cu el însuşi, tuns ca un arici, cu faţa luminată deseori de un zâmbet şăgalnic care îi albăstreşte ochii când reînvie oameni plecaţi de mult în lumea umbrelor, dar care i-au înfrumuseţat viaţa aspră şi dură de poliţist. Căci crede cu ardoare într-o deviză pe care şi-a tradus-o singur dintr-un ferpar pe care l-a găsit întâmplător într-un cimitir parizian:
"Nu devii bătrân atunci când trăieşti un număr de ani,
Devii bătrân atunci când abandonezi idealul. " (8. Ullman)
Ioan Sântea nu şi-a abandonat idealul, pasiunea devoratoare pentru munca de poliţie şi poliţişti, purtându-se însă ca un om obişnuit într-o lume neobişnuită, căci ceea ce îl defineşte înainte de toate este modestia. Cititorului acestor admirabile confesiuni i s-a oferit prilejul sa patrunda in labirintul tainic al unui personaj de legenda din criminalistica romaneasca”.
{mosloadposition user10}
