titeiul si metalele au in continuare probleme din cauza supraproductiei si a ingrijorarii legate de dobanda din SUA
de Ole Hansen, Head of Commodity Strategy / Saxo Bank
Mărfurile și-au continuat, săptămâna trecută, galopul spre dezastru, cu materiile prime dependente de energie și cu metalele industriale suportând consecințele vânzării. Supraproducția de pe piețele de petrol continuă să îngrijoreze, ca să nu mai vorbim de incertitudinea privind ce se va întâmpla cu procesul de ajustare.
În vreme ce piața de petrol începe să se liniștească deoarece cererea începe să crească, nu același lucru se poate spune despre metalele industriale. Acest sector suferă din cauza combinației dintre supraproducție și încetinirea cererii și din cauza Chinei, unde economia își schimbă paradigma – de la una condusă de investiții și export, la una în care dictează consumul. Toate acestea au avut un impact asupra materiilor prime, printre care cuprul, oțelul și minereul de fier.
Această schimbare majoră în cererea venită din partea națiunii cea mai consumatoare de mărfuri din lume a împins indicele Baltic Dry către un nivel scăzut record, ducând pierderea generală din ultimele 12 luni la 60%. Indicele, văzut de mulți ca fiind indicatorul cheie al stării economiei mondiale, urmărește activitatea pe 23 de rute de navigație comercială și mai multe tipuri de nave care transportă cărbune, minereu de fier și grâne.
Un salt al zincului în sesiunea de vineri ar putea fi un semn că “oboseala“ dispare – avem, astfel, sfârșitul perioadei de declin care a avut, culmea, nivelul record cel mai jos din ultimii 6 ani și jumătate tot săptămâna trecută.
Alte griji continuă să crească, și asta din cauza fenomenului meteo El Nino. Agenția meteorologică americană (NAA) a raportat că un indicator cheie privind tăria El Nino tocmai a doborât un record. Adăugând asta la binecunoscutele efecte – secetă, inundații, furtuni – deducem că ar putea fi unul dintre cele mai puternice din istorie. Dacă se întâmplă asta, ar putea avea un impact pozitiv asupra mărfurilor, în special asupra uleiului de palmier, bumbacului, cafelei și zaharului.
Mărfurile soft sunt singurul sector care continuă să atragă cumpărători și, în timp ce zahărul pare să se mai calmeze după o creștere puternică luna trecută, cafeaua arabica a crescut în preț. Creșterea a fost provocată de seceta din Brazilia, unde producțiade cafea robusta a fost diminuată, apărând deja griji pentru 2016.
Aurul a atins un nou nivel minim pe ultimii 5 ani, în vreme ce argintul se învârte în jurul valorii de suport de 14$. După patru săptămâni de vânzări continue, ambele piețe au rămas supravândute și, coroborat cu posibila creștere de a dobânzii Fed în decembrie care s-a reflectat acum complet în preț, ambele metale prețioase par să se fi stabilizat.
În ultimele săptămâni, argintul a “reușit“ să scadă 15 zile la rând. Din `91 asta s-a mai întâmplat o singură dată, doar 10 zile consecutive, și asta la începutul crizei financiare din 2008.
Perpsectiva unei creșteri a dobânzii din partea SUA și o relaxare cantitativă în Europa ar trebui să ajute dolarul să se întărească. După cum arată și graficul de mai jos, un dolar mai puternic (în EURUSD) este strâns legat de aur: când aurul scade, dolarul devine mai puternic.
Multe depind acum și de atitudinea investitorilor față de dolar, după aproape certa creștere de dobândă Fed, la 16 decembrie. Viteza viitoarelor creșteri vor juca un rol important în atractivitatea dolarului și în modul în care vor fi afectate prețurile metalelor prețioase.
Cu doar patru săptămâni înainte de reuniunea FOMC, vedem limitele de creștere ale metalelor prețioase. Piața va evolua în funcție de determinantele publice, iar evenimentele geopolitice nu vor face decât să afecteze negativ prețurile.
Potențialul de creștere pe termen scurt al aurului pare limitat la $1110/uncie, iar nivelul scăzut record din 2010 devine pragul de suport la $1045/uncie.
Țițeiul Brent și WTI s-au întors la pragurile scăzute ale anului, din moment ce supraproducția continuă să facă presiune pe piață. Stocurile din SUA s-au mărit pentru a 8-a săptămână, ceea ce a dus la 100 de milioane de barili peste media pe 5 ani.
Prețul petrolului crud OPEC a scăzut sub $40/baril pentru prima dată din 2009, când prețurile se apropiau de limita de jos generată de criza din 2008, iar întâlnirea OPEC de la 4 decembrie se dovedește și ea importantă și reflectată în preț. Presiunea exercitată asupra Arabiei Saudite – arhitecta strategiei market share vs.preț – va continua să crească, pe măsură ce relațiile dintre membrii cartelului se vor deteriora.
Nu există semne de reducere a producției – cel puțin nu din partea OPEC – ceea ce va crea un mediu tensionat la intrarea în 2016. În primul trimestru vom avea de furcă și cu stocurile provenite din Iran, oadtă cu un dolar mai puternic în urma prognozatei creșteri de dobândă în SUA.
Creșterile sezoniere ale stocurilor de țiței din SUA care se produc în primul trimestru ar putea adăuga și mai multă presiune de scădere pe prețul petrolului.
În timp ce prognoza pe termen scurt în ceea ce privește țițeiul rămâne o provocare, există opinia potrivit căreia actualul nivel scăzut al prețului ar trebui să atragă o scădere de producție în statele non-OPEC, mai ales din partea producătorilor de țiței de șist din SUA. Abia atunci se va încumeta și OPEC să anunțe reducerea producției pentru a opri scăderea și a trece spre creștere, eventual în a doua jumătate a lui 2016.
Principalele evenimente de pe piață vor fi rapoartele săptămânale pe nivelurile stocurilor înainte de întâlnirea OPEC de la 4 decembrie.
