de Steen Jakobsen, Chief Economist, Saxo Bank
Aşa cum era de aşteptat, ultimele ore ale ultimei zile de negocieri la Summitul UE a dus la o soluţie care promite bogăţii, dar ne lipseşte de detalii. Au fost făcute ceva progrese pentru a asigura viitorul Europei, însă mai e mult de lucru la amănunte.
Planul în doi paşi propus la summit arată cam aşa: recapitalizare în cazul băncilor, o tunsură aplicată Greciei şi putere de foc mai mare pentru noul organism destinat să lupte cu recesiunea, European Financial Stability Facility.
Detaliile sunt următoarele:
Recapitalizarea bancară
1. 9% capital de bază după pierderile suferinte din cauza bondurilor naţionale s-au reflectat în preţurile pieţei. Creditarea pe termen scurt se va garanta la nivel european, probabil, prin Banca Centrală Europeană. Puţine detalii au fost oferite în această secţiune, însă găsim în text: "O repetare simplă a experienţei din 2008, cu libertate deplină a statelor de a-şi fixa schemele de lichiditate, nu ar fi potrivită". În consecinţă, am fi mai degrabă îndemnaţi să aplicăm o abordare "perfect coordonată" a noţiunii de "sprijin de finanţare la nivel UE". Acest lucru ar trebuie explorat deopotrivă de Comisia Europeană, EBA, EIB şi Banca Centrală Europeană. Mulţi oameni văd în acest mecanism invocat prin EIB (Banca Europeană de Investiţii) un repaos acordat datoriilor băncilor faţă de BCE. Care va fi modus operandi rămâne de văzut…
2. Recapitalizarea dorită a fost parafată printr-o notă de către BCE (vezi European Banking Authority.)
Reducerile aplicate Greciei
A fost agreată o reducere de 50% a preţului obligațiunilor Greciei, cu obiectivul de a reduce raportul datorie/GDP la 120%. O mică surpriză au constituit-o cele 30 de miliarde de euro, ajutor suplimentar furnizat de statele membre UE. (Din nou, cum va funcţiona asta, nu ştim încă)
Puteri financiare sporite pentru EFSF
Rămâne valabil modelul de asigurare financiară, şi din nou nu avem niciun indiciu asupra modului de operare. Se pare că UE ne "vinde" acest model de asigurare, plus un vehicul special care stă de pază, vehicul care cred că va fi finanţat de "prietenii Europei", BRIC; FMI şi alţii. M-am tot gândit la cineva care ar putea să se angajeze ferm în finanţarea unei probleme (crize) europene, dar se pare că politicienii tratează capitalul ca pe o mană cerească.
Problema rămâne dimensiunea – le-ar "plăcea" să aibă între 800 şi 1000 de miliarde de euro la dispoziţie, dar în primul rând ar trebui să stabilească o cotă de care au nevoie acum băncile. Cifrele furnizate de Autoritatea Bancară Europeană (ABE), sunt mult sub nivelul indicat de FMI. FMI spune că băncile europene ar avea nevoie de 200 de miliarde de euro, nu 35-70 miliarde, cum spune ABE. Apoi apar cele 30 de miliarde de euro daţi Greciei, după care vine şi sprijinul pe care BCE trebuie să-l acorde pieţei secundare până când vor fi aplicate aceste "noi măsuri", în noiembrie sau decembrie. Finalmente, cum am mai spus şi cu alte ocazii, cifra reală care ar putea să creeze un buffer semnificativ şi credibil este, probabil, 3000 de miliarde de euro, nu 1000 de miliarde.
Se pare că politicienii simt că au obţinut suficient timp pentru a face să funcţioneze Mecanismul de Stabilitate Europeană sau un alt Mare Plan post G-20. Acest plan nu a întrunit nicio condiţie pentru a fi credibil. Deocamdată, trebuie să fie totul făcut public în detaliu, ceea ce va face o diferenţă. Totul ne este vândut drept o mare victorie, dar tot ce se pare că au agreat cele 17 state ale UE este că trebuie să existe ceva pe care piaţa îl simte venind. Adică nu ceva din care sunt făcute schimbările adevărate.
Reacţia pieţei
Piaţa alege întotdeauna drumul cel mai uşor şi îi place să vadă zburând indicaţii de tip "bani gratis şi ieftini". Ceea ce înţelege piaţa acum e că băncile vor avea bani din nou şi că va exista o formă de finanţare care va garanta operaţiunile.
Raportul EURUSD e mai ridicat – piaţa a jucat short, iar primele 24 de ore vor reprezenta repoziţionare – şi peste toate astea ar putea apărea o repatriere a monedei Euro în zona Euro, din cauza nevoii de a acoperii cererea de capital de bază (Tier 1). Odată spuse acestea, ne apropiem de vârful ciclului pe care îl traversează Euro.
Piaţa de acţiuni testează intens partea superioară a intervalului. Există şansa unui 1260/75 – dar sunt foarte încrezător că piaţa va obţine un profit din această mişcare, cam un 20% faţă de minimul primelor zile de octombrie. BTP-ul italian pe 10 ani este mai jos cu 20 de puncte de bază, spre dezamăgirea mea, din moment ce văd Italia ca pe o linie trasă pe nisip şi ar trebui să existe convingerea fermă că, dacă vrem să avem capacitatea de a schimba starea de criză, nu putem trece de ea. Să fim atenţi, de asemenea, la spreaduri vs. Europa şi la ce calificative vor da agenţiile de rating Franţei şi Belgiei în săptămânile care vin.
Concluzii
Italia rămâne linia trasă pe nisip. A fost forţată să se angajeze la un buget pe 2012 cu o vârstă de pensisonare mai mare, însă punerea în practică rămâne o necunoscută. În plus, apare riscul unor turbulenţe politice, deoarece premierul Berlusconi ar putea renunţa la putere. A fost preţul plătit pentru a obţine sprijinul Ligii Nordului în reforma pensiilor.
Înţelegerea e în criză de timp şi, aşa cum se întâmplă mai mereu în cazul politicienilor, s-ar putea produce mai degrabă în viitor decât acum (atenţie la felul în care MF Global, o importantă agenţie de brokeraj din SUA a intrat în bucluc în ultimele 24 de ore, o chestiune foarte importantă). Când ai de a face cu soluţii care creează mai multe operaţiuni/lichiditate în loc de solvabilitate, sfârşeşti prin a stinge incendii.
Întregul cadru al acestui acord este atât de iluzoriu şi lipsit de detalii, încât e greu să ne entuziasmăm. În următoarele zile ar trebui să vedem felul în care Bundesbankul şi opoziţia din Germania se vor împăca cu acest nou acord "extinde-şi-pretinde".
Ni s-a promis un Mare Plan final până duminica trecută: nu s-a întâmplat asta. Ni s-a dat din nou un plan pentru un plan, de data asta nu înainte de Cannes, ci după Cannes. Să sperăm că soluţiile sunt viabile astăzi decât atunci, deşi sunt sceptic, personal, cu privire la aplicarea şi impactul acestui maraton 24/48, maraton pe care îl vedem de obicei după întâlnirile la nivel înalt.
Steen Jakobsen, Chief Economist, Saxo Bank
Steen Jakobsen a fost numit în funcția de Chief Economist al Saxo Bank în martie 2011. El s-a întors la Saxo Bank după o absență de doi ani, timp în care a ocupat poziția de Chief Investment Officer la Limus Capital Partners. Înainte de a pleca de la Saxo Bank, la începutul lui 2009, Jakobsen a făcut parte din echipa băncii timp de aproape nouă ani, având funcția de Chief Investment Officer.
Steen Jakobsen are peste 20 de ani de experiență în domeniul tranzacționării de proprietăți și investiții alternative. În 1989, după finalizarea studiilor economice la Copenhagen University, și-a început cariera la Citibank N.A. Copenhagen, de unde s-a mutat la Hafnia Merchant Bank ca Director, Head of Sales and Options. În 1992, s-a alăturat echipei Chase Manhattan din Londra având funcția de vice-președinte, Head of Scandinavian Sales, iar apoi grupului Chase Manhattan Proprietary Trading. În 1997, a ocupat poziția de Global Head of Trading, FX and Options la Christiania (în prezent, Nordea) în New York până când s-a alăturat echipei UBS din New York, în 1999, ca Director Executiv al Global Proprietary Trading Group.
