• Criza umanitară de la granițele Europei pune zona Centrală și de Est în lumina reflectoarelor
• Răspunsul local la influxul de refugiați e un moment emoțional pentru regiune
• E un potențial mare al Europei Centrale și de Est, dar e nevoie și de o reacție supranațională
Ne-am concentrat, în ultimele două săptămâni, pe Europa Centrală și de Est și pe zonele ei periferice pentru a sublinia faptul că această regiune poate deveni o rută de succes din China spre zonele bogate ale Europei și chiar spre zone îndepărtate din Africa.
Faptul că momentul a coincis cu drama în plină desfășurare a unei crize umanitare la granițele Europei arată nu doar importanța critică pe care o joacă Europa Centrală și de Est, dar și un moment de acțiune publică pentru unele state – Ungaria, Slovacia și Serbia, pentru a menționa doar câteva – de a arăta cât de departe au ajuns în ultimii 25 de ani.
Unele indicații arată că momentul e relativ copleșitor pentru țările amintite. Ridicarea de către Ungaria a unui gard de sârmă ghimpată de 125 de kilometri la granița cu Serbia și tratamentul crud la care au fost supuși emigranții în gara Keleti din Budapesta au fost două acțiuni care au devenit notorii.
Opoziția inițială a președintelui Viktor Orban, odată cu cea a Slovaciei, de a accepta refugiați musulmani care fug de persecuții cum ar fi cei din Siria s-a mai temperat.
Lipsa unui răspuns coerent din partea Uniunii Europene care a caracterizat Bruxellesul și în timpul altor crize, cum au fost genocidul din Srebrenica din 1995 și războiul din Kosovo din 1998-99, a fost din nou evidentă în această situație.
Blocarea gării Keleti e o consecință a legii europene: așa-zisa convenție de la Dublin cere ca toți refugiații să fie înregistrați la primul punct de trecere din Uniunea Europeană.
În circumstanțe normale, ar avea sens, dar este evident nedrept pentru cei peste 200.000 de refugiați estimați a fi în regiune (fără a-i număra pe cei 2 milioane de refugiați sirieni din Turcia). Există posibilitatea ca aceste cifre să fie mai mari, iar rapoartele sunt în continuă variație.
Republica Cehă a fost mai pragmatică: a ignorat protocolul de la Dublin și a îndrumat emigranții către destinația pe care și-o doresc, Germania. La rândul ei, Germania a suspendat în tăcere aplicarea convenției și a oprit deportările la granițele statelor UE de ”prim contact”.
Mai mult, cancelarul Angela Merkel și președintele Franței, Francois Hollande, au chemat la reanalizarea sistemului de azil, pentru a distribui emigranții într-un mod mai echitabil.
Lucrurile par să se miște, acum. Summitul organizat în grabă la Praga, de vineri, între liderii Poloniei, Ungariei, Slovaciei și Republicii Cehe a examinat planul Comisiei Europene de a distribui emigranții în bloc, folosind un sistem de cote pentru distribuția a 160,000 de emigranți în UE.
Ar putea arăta Europa Centrală și de Est maturitate politică? Putem spera la asta, însă nu e o problemă pe care să o rezolve singură.
David Cameron a renunțat, pentru moment, la atitudinea izolaționistă și a acceptat că Marea Britanie ar trebui să facă mai mult. Merkel a mers chiar mai departe și și-a îndemnat poporul să arate flexibilitate în rezolvarea crizei.
”Dacă Europa nu reușește să răspundă cum trebuie la problema refugiaților, ideea de drepturi universale ale cetățenilor va fi distrusă și nu vom mai avea acea Europă pe care ne place să ne-o imaginăm”, a declarat Merkel. ”Europa, ca întreg, trebuie să depășească această situație. Ceea ce se întâmplă acum nu e deloc mulțumitor.”
”Atitudinea germană e măreașă, dar acum trebuie să demonstrăm flexibilitatea germană”, a spus cancelarul german. ”Avem atât de multe exemple în care am arătat că știm cum să răspundem”.
Cu Germania pregătită să primească până la un milion de refugiați pe an, vorbim de o cifră mai mare decât cea a reunificării celor două Germanii, dar țara pare să fi înțeles foarte bine spiritul timpurilor, mai ales în lumina recentelor evoluții din Europa.
”Amintiți-vă cum am salvat băncile”, a adăugat Merkel. ”În timpul crizei financiare, guvernele federale și de land au modificat legilsația în câteva zile.”
Cuvintele ei sunt mai mult decât evocative față de ceea ce s-a întâmplat în 1945 și generozitatea care a venit ca răspuns la un alt tip de tragedie umană în Europa.
Ceea ce ne aduce iar la subiectul nostru: Europa Centrală și de Est.
E mai mult decât evident că oamenii simpli din regiune răspund suferinței refugiaților cu empatie și compasiune, chiar dacă știu că le pot fi afectate viața și microuniversul.
E un moment hotărâtor pentru regiune. Cum vor răspunde diferitele guverne și popoare va determina modul în care se va dezvolta regiunea pentru o generație, sau chiar mai mult. O adevărată provocare ce se poate dovedi la fel de importantă ca acea ”autostradă” de la Hong Kong la Cape Town.
