de Michael S McKenna, editor consultant, Saxo Bank
- Europa Centrală și de Est – un câmp de luptă pentru NATO și Rusia
- ”factorul NATO” – concept cheie în înțelegerea trendurilor locale politice și economice
- Investitorii trebuie să ”navigheze” prin ape tulburi influențate de știri distorsionate
În plină criză greacă, la 29 iunie a.c., șeful strategiei forex al Saxo Bank, John Hardy atrăgea atenția asupra unui articol semnat de Mike Shedlock, de la SitkaPacific Capital, care afirma că marea barieră în calea unui Grexit este una la care puțină lume se gândește: NATO.
La acel moment, piețele se dădeau peste cap încercând să înțeleagă consecințele unei plecări a Greciei din zona Euro, dar, cum arăta și Hardy, ”orice scenariu de Grexit (…) s-ar putea dovedi greșit din punct de vedere geopolitic, având în vedere că SUA nu dorește nici în ruptul capului să permită Rusiei să aibă o marjă de avantaj în a opera împotriva sferei de influență SUA/UE”.
În timp ce saga Greciei este departe de a se sfârși, sunt de acord că ”factorul NATO” a fost cel care a ținut în loc EURUSD atunci când zona Euro se afla sub o amenințare existențială, iar perechea valutară tindea spre paritate. Spre sfârșitul lui iunie și începutul lui iulie, perechea valutară și-a menținut capul deasupra apei, deși fiecare titlu de ziar prevestea o catastrofă. Cuvintele spuneau o poveste; banii, o alta.
Ca ziarist financiar, instinctul meu în asemenea cazuri spune: crezi în ceea ce spun banii. Nu contează cât de ieftin devine EURUSD, vorbele sunt și mai și. Nu costă nimic.
Marele joc al secolului al XXI-lea
Pentru investitorii din Europa Centrală și de Est, o regiune care a fost tabla principală de șah imediat după căderea Uniunii Sovietice, ”factorul NATO” nu poate fi ignorat. Din Ucraina în Macedonia, din Polonia până în Țările Baltice, era alianțelor din Războiul Rece (Tratatul Nord-Atlantic a fost semnat în 1949) aruncă încă o umbră lungă asupra politicii locale, iar politica asupra afacerilor.
Înainte de invazia NATO în Serbia, în 1999, secretarul american al Apărării la acea vreme, William Cohen și șeful forțelor armate Henry Shelton, declarau în fața Congresului că SUA și NATO au trei mari interese: ”să asigure stabilitatea Europei de Est”, ”să oprească epurarea etnică” și ”să asigure credibilitatea NATO”.
Unul dintre lucrurile interesante pe care le poți urmări la știri ca investitor este ceea ce ”se va întâmpla probabil”, nu ceea ce ”ar trebui să se întâmple”. A doua idee este sursa tuturor viziunilor noastre morale și a speranțelor, a mareței speranțe că aceste viziuni au un efect real.
Natura speranțelor noastre are rădăcini ideologice în țara noastră de origine, în ce fel de informații consumăm și în ce fel de forțe ne călăuzesc. Ceea ce gândim că se va întâmpla va suferi adaptări generate de necesitate, forțându-ne să ne îndepărtăm de speranță și să intrăm pe teritoriul probabilității.
Fie că sunteți abonat la Foreign Policy sau cititor înfocat RT.com, când teancurile de bani devin adevărtata miză suntem forțați să privim dincolo de predilecțiile și preferințele personale. În loc să îngustăm spectrul analizei noastre, investițiile ne determină să-l largim.
Până una alta, și alții s-ar putea să aibă dreptate. Adevărul ni-l va spune balanța de la sfârșitul zilei.
Reportaje conflictuale
Analiștii istoriei NATO ar putea fi înclinați să rescrie lista de priorități a dlor.Cohen și Shelton amintită mai sus, dar puțini vor contrazice ideea că aceste trei obiective și-au pierdut din însemnătate în ultimii 16 ani.
În Ucraina, de exemplu, punctele 1 și 3 au fost cu siguranță în spatele amplelor transmisii ale televiziunilor americane de pe Maidanul din Kiev și a urmărilor (numiți-o revoluție democratică sau lovitură de stat, cum preferați, dar banii sunt aceiași, orice nume i-ați da) și despre Rusia capturând Peninsula Crimeea fiind o amenințare clară și prezentă la adresa stabilității regiunii (și a prieteniei NATO) și la adresa credibilității organizației (sau abilității de a preveni rezultate geopolitice indezirabile).
De-a lungul verii, de fapt, media vestice au continuat să transmită reportaje care au subliniat importanța obiectivelor NATO în regiune; acum, ucrainienii nu doar că sprijină NATO, dar ziarul Kiev Post declară că poporul ucrainian dorește să adere la organizație pe care o văd drept ”un puternic sistem de securitate colectivă”. În publicația britanică Express, un reportaj din 17 august nota că NATO ”rămâne fermă” împotriva oricăror noi mișcări tot mai zgomotoase și greu de controlat ale Rusiei.
Deloc surprinzător, titluri recente din publicația moscovită online RT.com arătau același lucru despre manevrele părții adverse: ”fără precedent și periculoase”.
Dincolo de Ucraina
Nu contează cu cine ții. Asta depinde de ideologia personală, naționalitate și loialități. Ceea ce contează pentru un investitor care ia în calcul influența NATO în Europa Centrală și de Est este echilibrul puterii poveștilor NATO și contra-NATO (a se citi SUA și Rusia) și ce politici publice și economice pot altera sau sprijini succesul lor.
Ucraina poate fi principalul teatru strategic ruso-american în prezent, dar e departe de a fi singurul. În FYROM (Macedonia), unde o serie de proteste au amenințat serios guvernul condus de premierul Nikola Gruevski, NATO pare să fie foarte atentă la ceea ce se întâmplă după ce o analiză Foreign Affairs de pe 3 iunie a.c. arăta că guvernul de la Skopje are un anumit potențial de a se întoarce către Rusia.
”NATO și-l dorește pe Gruevski la putere până găsește pe altcineva de încredere sau până când Sasho Mijalkov încetează să traseze o linie atât de subțire între Est și Vest”, scrie editorul adjunct Jack Davies care a acoperit subiectul de când au început protestele etniei albaneze din Macedonia, în 2014.
În țări mai stabile, aliate NATO, din Europa Centrală și de Est, factorul NATO se manifestă vizibil prin derularea de exerciții militare. Zilele trecute, agenția France Presse scria că Alianța a activat unitățile de comandă din Lituania, Letonia, Estonia, Polonia, Bulgaria și România, pentru a-și întări apărarea într-o perioadă despre care ministrul lituanian al Apărării spune că e marcată de ”tensiuni regionale generate de acțiunile Rusiei în Ucraina”.
Alte voci, alte camere
Tensiunile au determinat, de asemenea, NATO să instaleze sisteme anti-rachetă în Polonia și România și să simuleze exerciții de debarcare în Marea Baltică. Aceasta din urmă – scrie Business Insider – vine ca răspuns (potrivit generalului ceh și viitorului președinte al comitetului militar NATO Petr Pavel) la declarația ostenativă a Rusiei potrivit căreia Moscova poate ”ocupa statele Baltice în două zile”.
