În cazul fibromului, o soluţie cu multe capcane
Embolizarea reprezintă injectarea într-o arteră a unui material care permite blocarea completă a acesteia. Iniţial, procedeul s-a dezvoltat pentru demersul de a distruge prin necroză anumite tumori canceroase localizate, dar şi pentru a trata anumite anevrisme arteriovenoase, deci pentru a obtura anumite căi de comunicare anormale între o arteră şi o venă. Fiind folosită şi pentru reducerea unor sângerări grave la nivel uterin, s-a observat accidental faptul că embolizarea arterei uterine conduce nu numai la o oprire a sângerării, dar şi la o descreştere a fibromului. Astfel, s-a ajuns la dezvoltarea metodei de embolizare a arterei uterine drept tratament împotriva fibromului, căpătând apoi şi denumirea de embolizare a fibromului uterin.
Chiar dacă se vorbeşte în mod uzual despre această metodă ca fiind lipsită de riscuri, doamna doctor Ruxandra Dumitrescu, medic primar obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în tratamentul infertilităţii, atrage atenţia asupra faptului că riscurile sunt multiple şi unele chiar destul de severe, motiv pentru care e necesar să înţelegem mai bine în ce constă această metodă.
Intervenţia are loc în mod normal în cadrul unei spitalizări şi a informaţiilor obţinute în urma unei arteriograme menite să ofere indicaţii cu privire la vasele care alimentează cu sânge uterul şi fibroamele. Întregul proces de embolizare va fi controlat cu raze X folosind o substanţă de contrast ce va fi injectată. Sub anestezie locală se introduce un cateter prin intermediul unei incizii la nivelul arterei femurale, care este condus până la nivelul arterei uterine. Aici sunt injectate microparticule care vor conduce la blocarea arterelor. Oprirea alimentării cu sânge a fibromului nu se poate realiza însă fără a afecta şi alimentarea cu sânge a uterului. Astfel, şi acesta este afectat, mai mult sau mai puţin, într-un mod greu de stabilit, dar care conduce la o modificare a proprietăţilor peretelui uterin observabil în special în cazul unei eventuale viitoare sarcini. În plus, există riscul ca microparticulele să migreze şi să afecteze şi irigarea cu sânge a ovarelor şi, mai rar, a altor organe. În primul rând, o atenţie specială trebuie acordată verificării existenţei unei eventuale intoleranţe la substanţa de contrast şi la o iradiere prelungită cu raze X. Recuperarea după intervenţie este, în general, mai rapidă decât în cazul unei intervenţii chirurgicale, dar – în afară de complicaţiile ce pot apărea în primele zile – în cazul embolizării fibromului uterin, complicaţiile pot apărea mai ales lunile următoare, de multe ori după un an sau chiar doi, mai ales din cauza proceselor de degradare necontrolată a fibromului şi a afectării irigării cu sânge a uterului şi în unele cazuri a altor organe. Însă – aşa cum precizează doamna doctor Ruxandra Dumitrescu -, există noi metode de tratare a fibromului, fără a ne asuma aceste riscuri, folosind noul medicament Esmya cu administrare orală, primul din clasa SPRM, Selective Progesterone Receptor Modulator, care nu prezintă efecte adverse, aşa cum era cazul cu medicamentele tradiţionale, acesta fiind un tratament modern, revoluţionar, care administrat înainte de 3 luni de operaţia clasică de fibrom, are rolul de a opri sângerarea masivă şi reduce semnificativ dimensiunile acestuia.
