Egalitate: normele UE menite sa combata discriminarea

sunt acum in vigoare in toate cele 28 de state membre

Normele Uniunii Europene menite să combată discriminarea pe motive de origine rasială sau etnică, religie sau credință, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală au fost transpuse de toate statele membre în legislația lor națională. În prezent sunt necesare eforturi suplimentare pentru a le pune în aplicare. Acestea sunt principalele constatări ale unui nou raport lansat de Comisia Europeană.

Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și Directiva privind egalitatea de tratament între rase, ambele adoptate în 2000, au fost elaborate pentru a combate discriminarea. Este o veste bună că aceste directive ale UE fac parte acum din dreptul intern al tuturor celor 28 de țări din UE. Cu toate acestea, raportul scoate în evidență faptul că autoritățile naționale mai trebuie să asigure și protecția efectivă a victimelor discriminării la fața locului. Printre principalele provocări se numără insuficienta sensibilizare a opiniei publice asupra drepturilor și faptul că nu toate cazurile de discriminare sunt raportate. Pentru a sprijini acest proces, Comisia pune la dispoziție fonduri pentru sensibilizarea opiniei publice și pregătirea practicienilor în domeniul dreptului pe tema legislației privind egalitatea. În plus, Comisia Europeană a publicat orientări pentru victimele discriminării (anexa 1 la raport).

„Principiul non-discriminării face parte dintre principiile de bază ale Uniunii Europene. Toți suntem egali în fața legii și toți avem dreptul de a ne trăi viața fără a fi discriminați”, a afirmat vicepreședintele Viviane Reding, comisarul UE pentru justiție. „Mulțumită normelor antidiscriminare ale UE și măsurilor luate de Comisie pentru asigurarea respectării acestora, cetățenii se pot prevala de aceste drepturi în toate cele 28 de state membre. Provocarea este să ne asigurăm că cei afectați de discriminare își pot aplica în practică drepturile – că știu cui să se adreseze pentru a obține ajutor și că au acces la justiție.”

Raportul analizează situația la 13 ani de la adoptarea de către UE, în 2000, a directivelor de referință în materie de antidiscriminare. Normele interzic discriminarea într-o serie de domenii-cheie pe motive de rasă sau de origine etnică, iar la locul de muncă interzic discriminarea pe motive de vârstă, religie sau credință, dizabilități sau orientare sexuală. Ambele directive au fost transpuse în dreptul intern al tuturor celor 28 de țări din UE, ca urmare a măsurilor luate de Comisie (a se vedea secțiunea referitoare la context de mai jos).

Cu toate acestea, raportul constată că încă mai există obstacole în calea aplicării corespunzătoare a normelor la fața locului. Este posibil ca cetățenii să nu fie întotdeauna conștienți de drepturile lor, de exemplu, de faptul că normele UE le oferă protecție împotriva discriminării atât în momentul în care candidează la obținerea unui loc de muncă, cât și la locul de muncă propriu-zis. De asemenea, lipsa datelor privind egalitatea – de colectarea cărora sunt responsabile statele membre – îngreunează cuantificarea și monitorizarea cazurilor de discriminare. Probabil că doar o mică parte dintre incidentele care presupun discriminare sunt efectiv raportate, mai ales din cauza insuficientei sensibilizări.

Pentru a se asigura că drepturile UE la egalitate de tratament sunt aplicate în mod corespunzător la fața locului, Comisia recomandă statelor membre:

Să continue să sensibilizeze opinia publică în legătură cu drepturile antidiscriminare și să își concentreze eforturile asupra categoriilor celor mai expuse, cu implicarea angajatorilor și a sindicatelor. Comisia pune la dispoziție fonduri pentru sprijinirea acestor activități și a publicat un ghid practic pentru victimele discriminării (a se vedea anexa 1 la raportul de astăzi).

Să faciliteze raportarea cazurilor de discriminare pentru victime, prin îmbunătățirea accesului la mecanismele de soluționare a plângerilor. Organismele naționale pentru egalitate au de îndeplinit un rol crucial, iar Comisia va continua să sprijine stabilirea de contacte între organismele pentru egalitate și să se asigure că acestea își pot îndeplini efectiv sarcinile, conform dreptului UE.

Să asigure accesul la justiție pentru cei afectați de discriminare. Ghidul pentru victime elaborat de Comisie cuprinde îndrumări specifice despre cum trebuie prezentată și susținută o plângere în materie de discriminare. În același timp, Comisia finanțează cursuri de pregătire pentru practicienii în domeniul dreptului și pentru ONG-urile care reprezintă victimele discriminării cu privire la modul de aplicare a dreptului UE în materie de egalitate.

Să abordeze problemele de discriminare specifice cu care se confruntă romii, în cadrul strategiilor lor naționale pentru integrarea romilor, inclusiv prin punerea în aplicare a orientărilor Comisiei, astfel cum sunt incluse în recomandarea recent adoptată de Consiliu cu privire la integrarea romilor (IP/13/122).

Raportul oferă și o sinteză detaliată a jurisprudenței apărute de la adoptarea directivelor (anexa 2 la raport) și aduce clarificări mai ales cu privire la discriminarea pe motive de vârstă, care a dat naștere unui număr considerabil de hotărâri de referință (anexa 3 la raport).

Context

În urma intrării în vigoare a tratatului de la Amsterdam în 1999, UE a dobândit noi competențe în materie de combatere a discriminării pe motive de origine rasială sau etnică, religie sau credință, dizabilități, vârstă și orientare sexuală (fostul articol 13 din TCE, în prezent articolul 19 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene). Acest lucru a condus la adoptarea unanimă de statele membre a Directivei 2000/43/CE (Directiva privind egalitatea de tratament între rase) și a Directivei 2000/78/CE (Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă).

Legislația antidiscriminare a UE instituie un ansamblu coerent de drepturi și obligații în toate țările din UE, inclusiv proceduri menite să ajute victimele discriminării. Toți cetățenii UE au dreptul la protecție juridică împotriva discriminării directe și indirecte, la tratament egal în ceea ce privește încadrarea în muncă, au dreptul să beneficieze de ajutor din partea organismelor naționale pentru egalitate și să depună plângeri printr-o procedură judiciară sau administrativă.

Între 2005 și 2007, Comisia a lansat acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 25 de state membre (nu a fost lansată nicio acțiune împotriva Luxemburgului, iar analizarea legislației naționale din Bulgaria și Croația este încă în curs). Aproape toate acțiunile menționate au fost închise. Într-un caz (împotriva Italiei), acțiunea în constatarea neîndeplinirii obligațiilor a condus la o hotărâre a Curții de Justiție a Uniunii Europene (Cauza C-312/11, hotărârea din 4 iulie 2013).

Pagini Utile