Sâmbătă, 19 iulie, ora 11:00, la fosta bibliotecă din parcul Cişmigiu, Editura Dominor lansează „Romanul dintre două beţii” de Şerban Constantin Anghene, „unul dintre cei mai talentaţi tineri antiutopişti” (C. Stănescu).
Student la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi reporter la Radio România Actualităţi, Şerban Constantin Anghene şi-a făcut debutul literar în revista Luceafărul, în 2004, cu povestirea „Epilog” şi a câştigat concursul de eseuri al clubului Kiwanis în 2005. Acum, în „Romanul dintre două beţii”, aflat la debutul editorial, tânărul scriitor abordează, în premieră, proza lungă. O poveste despre două iubiri între două beţii, ce se desfăşoară pe durata unui an în oraşul Victoria Elveţiei, avându-i în „distribuţie” pe profesorul Sandu şi îngerul Vasilica, ţiganca Silistra şi Schije, un picaro uns cu toate alifiile – iată „ingredientele” operei, condimentate de ţârâitul magic al telefoanelor publice aflate în custodia Silistrei, o dispariţie misterioasă şi o scrisoare-epilog revelatoare.
Deşi nu-şi face niciun moment simţită prezenţa, naratorul ne antrenează, treptat şi ireversibil, în viaţa oamenilor şi a locurilor, într-un joc sinuos pe care îl savurăm filă cu filă şi beţie după beţie. Firul narativ jucăuş, tonul relaxat şi potenţialul perpetuu de a ne surprinde caută „o minte deschisă către nou şi asocieri inedite, un om cu umor şi cu un anumit gust al grotescului utilizat sub formă de condiment. […] Cititorul meu poate gusta cu uşurinţă puţin absurd şi multă ironie.”, afirmă Anghene. Detaliile semnificative abundă, enigmele ne solicită vigilenţa şi, odată „consumate” cele două beţii, desluşim marea întrebare pe care autorul, din spatele cortinei, o adresează omenirii: „Unde vă grăbiţi?”.
„Cred că „Romanul dintre două beţii” constituie soluţia optimă pentru cititorii care nu caută evadări bruşte şi puternic ancorate în realitatea metamfetaminică a consumului de droguri, dublat de orgii sexuale, ci călătorii degajate în lumi care o contemplă paşnic pe cea de care vrem să uităm atunci când citim”, declară scriitorul.
„Tânăr, inteligent, simţul umorului… Aşa s-ar putea prezenta într-un anunţ la mica publicitate Şerban Constantin Anghene fără să înşele cititorii. Natura lui de prozator se aşază cel mai bine pe textul scurt, secvenţă, flash, scheci, clip. Anghene însă, bântuit de fantoma lui Tolstoievski, se aruncă cu capul înainte în roman şi ne trage şi pe noi după el în această magmă uneori rece, alteori clocotindă care duce cu ea copaci, oameni, străzi şi imagini. Deşi scris între două beţii, romanul său este cât se poate de lucid.” Cristian Tudor Popescu
{mosloadposition user10}
