Dupa o zi de munca cu metroul prin Bucuresti… Da, da, stiu , acum ca am zis ca merg cu metroul m-am descalificat din start si mai bine de jumatate din cititori vor disparea la un click distanta. Revin. Deci in metrou. Obosita. O zi din acelea cand argumentele tac si oamenii din jur striga sa acopere golul. Mi-e foame si ma gandesc ce sa gatesc. Imi cad ochii pe un afis cu o fetita draguta. La vreo cinci-sase ani, asa. Nu apuc sa-i gust dulceata ca textul ma eviscereaza instant. “Ea vrea sa fie balerina dar nu stie ca peste cinci luni va muri de cancer.”
Mi-a trecut si foamea si oboseala si tot.Cum e posibil asa ceva? Fost copywriter stiu cum se fac campaniile sociale. In spatele argumentelor generoase, de educare, sensibilizare si motivare sunt de fapt niste bani de luat. Se da chemarea, vin copywriterii mestecand guma fiindca incearca sa se lase de fumat si artii cu cate un caietel, isi intind picioarele pe birouri, li se da tema, se entuziasmeaza, se arunca cateva idei asa la prima mana, toate geniale, evident!, apoi se imprastie prin birouri, se deschide messul, sal, lol, brb, facebookul, se baga cate un status inteligent de publicitar, apoi muzica in urechi si gata. Tema a disparut. Trece o vreme asa si se apropie termenul limita. Fiecre scoate din sertar o idee mai veche si o resapeaza. Sau mai arunca un ochi pe net ca doar nimic nu e nou sub soare ca-i racoare. Si uite asa se ajunge de apare un articol la metrou, care n-are niciun alt impact afara de a violenta creierul si inima trecatorului. O sa-mi spuneti ca are, ca uite acum vorbim despre el. Problema e ca nu trebuie sa vorbim de el. Ci sa dam bani pentru o cauza. Una e sa vorbesti despre o masa si alta sa o platesti. Dupa cum se spune, nimeni nu se satura doar citind meniul.
In primul rand, as paria ca acea campanie e gandita de cineva care nu are copii. Pentru ca daca ai copii stii ca acela e cosmarul oricarui parinte. Si punindu-i pe perete la metrou cea mai adanca teama nu il vei determina niciodata sa bage mana in buzunar. In viata asta sunt doua cai. Nu o spun eu ci altii mai intelepti si mai vechi ca mine. A fricii si a iubirii. Ceea ce il leaga pe un parinte de copil e iubirea si atunci tot iubirea il dezleaga si buzunarul. E deja un drum prafuit ca violarea starii de bine a cetateanului nu duce nicaieri. S-a demonstrat la tigari, la droguri etc. Omul trebuie motivat sa vrea sa faca ceva. Sa ii dai argumente puternice la care el nu s-a gandit, sa-i incarci creierul, inima cu ceva si sa-l faci sa actioneze. Sigur ca e mai simplu sa-l sperii decat sa te gandesti ce ar putea determina un parinte de copil sanatos sa ajute fundatia care sustine niste copii grav bolnavi. Pai hai sa ne gandim. Foarte greu. Atat de greu ca te iau broboane de transpiratie…
Empatia. Dorinta de a se linisti. Sentimentul ca a facut un lucru bun. Speranta ca maine se va gasi leacul si ca va putea simti pe undeva ca a avut si el o minima contributie. Placerea de face ceva bun cu cel mai mic efort. Lista de valori simple si eficiente poate continua. De ce a ales acel copywriter direct grozavia sfarsitului? La asta e simplu de raspuns: din comoditate, din putin interes, dintr-o dorinta de-a epata, de a soca. De ce a aprobat acel director de creatie acea lucrare? De ce a prezentata accountul acea campanie clientului? De ce clientul a dat banii? De ce tot acest sir de oameni care si-au facut meseria dupa ureche? Pentru ca se poate. Pentru ca rareori ii trage cineva la raspundere apropo de eficienta campaniilor sociale. Les jeux sont faites, rien va plus.
Dar banii pentru campaniile sociale sunt de la noi toti adunati. Si daca ei nu se varsa direct intr-o fundatie de ajutorare a celor bolnavi este pentru ca se spera ca odata investiti intr-o campanie publicitara vor aduce mai multi bani. E un talent care a fost teoretic investit, practic ingropat.
Parerea mea este ca asa cum se lucreaza cu demograficele externe ar trebui lucrat si-n interiorul unei agentii. Oricat de talentat un pustan de 20 de ani nu va putea intelege genul acesta de problema. Atunci cand tot ce te intereseaza mai tare este ultima racnet in materie de incalatari de sport si telefonie mobila si abia astepti sa vina ziua de leafa ca sa iti versi tot contul in niste cipici de firma, greu de crezut ca rezonezi la marile drame omenesti. Si aici nu e niciun repros.
Problema nu e la el, problema e la cel care ii da lui sa lucreze la campanii de acest gen. Problema e la cei care vad in publicitate doar niste bugete de cheltuit, bugete de luat, bugete de salarii, bugete de petreceri de firma. Pina la urma daca reduci viata la un buget trebuie sa gasesti ceva profitabil in ea, cam asta e de multe ori filozofia. Si profitabil inseamna intotdeauna cat mai putin efort. Ca bugetul il stii din start. Ti-l spune clientul. Si daca aia sunt banii si poti munci mai putin pentru ei, se cheama ca esti eficient.Smecher va sa zica.
Din pacate, contiinta e complet ineficienta. E chair anti-eficienta. Si inca ceva. Constiinta nu e niciodata bugetata si daca nu e bugetata, inseamna ca nu exista.
Ivona Boitan lucreaza din 2000 in publicitate si media. Intre timp a publicat si doua carti – Cu sange rece si albastru si foarte recent, Hotii de timp.
Pe PRwave Ivona a mai scris:
