Alan Watts
Editura Herald
Misticism si crestinism – doua notiuni pe care cu siguranta putini le-ar vedea puse alaturi. Alan Watts merge insa si mai departe si arata ca, in prezent, „actualul declin al religiei institutionalizate provine din faptul ca ea nu ofera – nici macar pentru slujitorii Bisericii – decat rareori cunoasterea unirii cu acea realitate subiacenta universului” (p. 28).
Crestinismul a facut din religia lui Isus o religie despre Isus. Morala crestinismului este importanta, dar aceasta nu trebuie sa fie esenta crestinismului. Mai mult, aproape toate Bisericile au neglijat aproape total „practica religiei mistice” desi, arata Watts, aceasta ar trebui sa fie esenta. Nu ar trebui ca totul sa se bazeze pe o teama – de moarte, de consecinte in viitor – ci ar trebui sa il putem cunoaste pe Dumnezeu unindu-ne cu el. „(…) intreaga atmosfera si atitudine a Bisericii are foarte putin sau nimic in comun cu Realitatea care controleaza si face sa fie universul nostru.” (p. 29). In esenta, Biserica si religia nu s-au adaptat vremurilor, nu s-au „modernizat” (nu, argumenteaza Watts, nu este suficient sa se aduca ritmuri de rock’n’roll in Biserica pentru a se numi adaptare, modernizare) si, mai mult, Biserica nu ii mai furnizeaza omului modern lucrurile de care are nevoie.
Alan Watts spune ca exista informatiile care ar putea ajuta oamenii sa il cunoasca pe Dumnezeu, in totalitate, ca Biserica detine „aurul curat al religiei mistice” (p 40). „(…) in timp ce ei sustin pozitia oficiala a institutiei, potrivit careia viata eterna consta in cunoasterea lui Dumnezeu – si in nimic altceva – bisericile de tot soiul sunt preocupate de aproape orice altceva in afara cunoasterii lui Dumnezeu. Ele se preocupa de gramatica, de sintaxa, de tehnica prin intermediul carora cunoasterea lui Dumnezeu poate fi exprimata. Dar la ce ne foloseste perfecta stapanire a limbajului cand nu este nimic de spus, niciun talc de exprimat? (…)
Cunoasterea lui Dumnezeu, realizarea propriei uniuni cu Dumnezeu, pe scurt, mistica, este necesara. Ea nu reprezinta doar rodul religiei; ea este chiar samanta religiei, ascunsa in floare ca o implinire a ei si existand inca dinaintea radacinei.” (p. 40)
O carte scrisa cu un sfert de veac in urma care isi pastreaza actualitatea, dupa cum subliniaza chiar Alan Watts in introducerea la noua editie. Un volum scris de cineva care a cunoscut totul din interior – ajungand preot al bisericii anglicane, capelan episcopal al Universitatii de Nord-Vest si capelan examinator al candidatilor pentru hirotonisire in dioceza Chicago, dupa ce fusese mai degraba budhist decat crestin, pe la varsta de cincisprezece ani, in ciuda scolirii in cel mai important centru al Bisericii Anglicane.
O carte care se adreseaza tuturor crestinilor, care necesita o minte deschisa, un volum in care multi pot remarca faptul ca lucrurile pe care si le doresc de la religie ar trebui sa le fie oferite, chiar daca sunt putine, spre deloc, locurile care le pun la dispozitie lucrurile de care au nevoie.
{mosloadposition user9}
