În colecția PHILEMON de psihologie jungiană, coordonată de Lavinia Bârlogeanu la editura Nemira, apar în această toamnă două titluri importante pentru toți specialiștii sau pasionații de temele jungiene: Calea transformării, de Étienne Perrot și Pisica. O poveste despre răscumpărarea femininului, de Marie-Louise von Franz, ambii autori discipoli apropiați ai lui Carl Gustav Jung.
Despre Calea transformării vorbim la Gaudeamus, sâmbătă, 19 noiembrie, ora 17,30, în cadrul venimentului AICI SI ACUM: locul și timpul transformării. Paradigma jungiană a autocunoașterii cu invitații speciali Maite Pardo Sol, Belen Menes, Lavinia Bârlogeanu, Claudia Vîlceanu, Carmen Mușat și Sanda Roșescu.
În volumul Pisica, cititorul va descoperi o serie de prelegeri susținute de Marie-Louise von Franz la Institutul C.G. Jung de la Zürich, prelegeri în care spiritul lucid și pătrunzător al autoarei face un cuceritor spectacol de idei. Basmul românesc Pisica, o prințesă e vrăjită și se transformă în pisică, trup în care va rămâne până când un fiu de împărat îi va tăia capul. În cele din urmă, se va găsi cineva care să joace acest rol. De ce și în ce fel? Marie-Louise von Franz analizează minuțios povestea, cu erudiția și umorul ce o carecterizează. Firele simbolice ale narațiunii sunt supuse unei ample interpretări, ca și teme complexe precum răscumpărarea sau unirea contrariilor, întotdeauna din perspectiva psihologiei individuale și deopotrivă a psihologiei colective.
În Calea transformării, carte fundamentală despre calea alchimică restabilită de C.G. Jung, Étienne Perrot se apleacă asupra alchimiei tradiționale, adoptând limbajul simbolului transformator, și pune în lumină „noua alchimie”. Volumul reunește șase conferințe despre psihologia jungiană și o serie de studii rezultate în urma primului seminar public de alchimie, desfășurat în octombrie 1969 la Paris.
„Problema contrariilor, marea temă a fiecărei vieți, cea care asigură dinamica individuării, este rezolvată de Étienne asemenea lui Jung, nu prin separarea binelui de rău și aruncarea răului în flăcările iadului, ca în doctrina creștină, ci mai aproape de misticism, alchimie și hermetism, prin integrarea răului și prin «purificarea pasivă», prin generarea acelei experiențe sufletești, care pune capăt tensiunii insuportabile și realizează «conjuncția contrariilor».” Lavinia Bârlogeanu
